2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vâlvâire sf [At: VALIAN, V. / V: ~văi~ / Pl: ~ri / E: vâlvâi] 1 Ardere intensă, cu flăcări mari. 2 Propagare a flăcărilor. 3 Fluturare (2) a hainelor, a părului etc. 4 (Fig) Comentare aprinsă a unor fapte, evenimente. 5 (Fig) Bârfire a cuiva.

vâlvâi vi [At: I. GOLESCU, C. / V: ~văi / Pzi: 3 vâlvâie, ~ește / E: vâlvă1 + -âi cf vâlvoi] 1 (D. foc) A arde cu flacără mare. 2 (D. flăcări) A se propaga. 4 (D. haine, păr etc.) A flutura (3). 5 (Fig) A comenta cu aprindere. 6 (Fig) A vorbi de rău pe cineva Si: a bârfi (1).

VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249.

vî́lvîĭ, a v. intr. (d. vîlvă). Huĭesc, răsun, merge vîlva: vîlvîĭe lumea de el.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie

vâlvâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. vâlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá

Intrare: vâlvâire
vâlvâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâlvâire
  • vâlvâirea
plural
  • vâlvâiri
  • vâlvâirile
genitiv-dativ singular
  • vâlvâiri
  • vâlvâirii
plural
  • vâlvâiri
  • vâlvâirilor
vocativ singular
plural
Intrare: vâlvâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâlvâi
  • vâlvâire
  • vâlvâit
  • vâlvâitu‑
  • vâlvâind
  • vâlvâindu‑
singular plural
  • vâlvâie
  • vâlvâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâlvâi
(să)
  • vâlvâi
  • vâlvâiam
  • vâlvâii
  • vâlvâisem
a II-a (tu)
  • vâlvâi
(să)
  • vâlvâi
  • vâlvâiai
  • vâlvâiși
  • vâlvâiseși
a III-a (el, ea)
  • vâlvâie
(să)
  • vâlvâie
  • vâlvâia
  • vâlvâi
  • vâlvâise
plural I (noi)
  • vâlvâim
(să)
  • vâlvâim
  • vâlvâiam
  • vâlvâirăm
  • vâlvâiserăm
  • vâlvâisem
a II-a (voi)
  • vâlvâiți
(să)
  • vâlvâiți
  • vâlvâiați
  • vâlvâirăți
  • vâlvâiserăți
  • vâlvâiseți
a III-a (ei, ele)
  • vâlvâie
(să)
  • vâlvâie
  • vâlvâiau
  • vâlvâi
  • vâlvâiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâlvâi
  • vâlvâire
  • vâlvâit
  • vâlvâitu‑
  • vâlvâind
  • vâlvâindu‑
singular plural
  • vâlvâiește
  • vâlvâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâlvâiesc
(să)
  • vâlvâiesc
  • vâlvâiam
  • vâlvâii
  • vâlvâisem
a II-a (tu)
  • vâlvâiești
(să)
  • vâlvâiești
  • vâlvâiai
  • vâlvâiși
  • vâlvâiseși
a III-a (el, ea)
  • vâlvâiește
(să)
  • vâlvâiască
  • vâlvâia
  • vâlvâi
  • vâlvâise
plural I (noi)
  • vâlvâim
(să)
  • vâlvâim
  • vâlvâiam
  • vâlvâirăm
  • vâlvâiserăm
  • vâlvâisem
a II-a (voi)
  • vâlvâiți
(să)
  • vâlvâiți
  • vâlvâiați
  • vâlvâirăți
  • vâlvâiserăți
  • vâlvâiseți
a III-a (ei, ele)
  • vâlvâiesc
(să)
  • vâlvâiască
  • vâlvâiau
  • vâlvâi
  • vâlvâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vâlvâi

  • 1. A arde cu pară mare, cu vâlvătăi.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A vui (de vorbe, de zvonuri, de comentarii).
    exemple
    • Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neica să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249.
      surse: DLRLC

etimologie: