2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vâltori v vz vâltura

VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă

vâltorí vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. vâltoreáscă

Intrare: vâltorire
vâltorire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâltorire
  • vâltorirea
plural
  • vâltoriri
  • vâltoririle
genitiv-dativ singular
  • vâltoriri
  • vâltoririi
plural
  • vâltoriri
  • vâltoririlor
vocativ singular
plural
Intrare: vâltori
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâltori
  • vâltorire
  • vâltorit
  • vâltoritu‑
  • vâltorind
  • vâltorindu‑
singular plural
  • vâltorește
  • vâltoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâltoresc
(să)
  • vâltoresc
  • vâltoream
  • vâltorii
  • vâltorisem
a II-a (tu)
  • vâltorești
(să)
  • vâltorești
  • vâltoreai
  • vâltoriși
  • vâltoriseși
a III-a (el, ea)
  • vâltorește
(să)
  • vâltorească
  • vâltorea
  • vâltori
  • vâltorise
plural I (noi)
  • vâltorim
(să)
  • vâltorim
  • vâltoream
  • vâltorirăm
  • vâltoriserăm
  • vâltorisem
a II-a (voi)
  • vâltoriți
(să)
  • vâltoriți
  • vâltoreați
  • vâltorirăți
  • vâltoriserăți
  • vâltoriseți
a III-a (ei, ele)
  • vâltoresc
(să)
  • vâltorească
  • vâltoreau
  • vâltori
  • vâltoriseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâltora
  • vâltorare
  • vâltorat
  • vâltoratu‑
  • vâltorând
  • vâltorându‑
singular plural
  • vâltorea
  • vâltorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâltorez
(să)
  • vâltorez
  • vâltoram
  • vâltorai
  • vâltorasem
a II-a (tu)
  • vâltorezi
(să)
  • vâltorezi
  • vâltorai
  • vâltorași
  • vâltoraseși
a III-a (el, ea)
  • vâltorea
(să)
  • vâltoreze
  • vâltora
  • vâltoră
  • vâltorase
plural I (noi)
  • vâltorăm
(să)
  • vâltorăm
  • vâltoram
  • vâltorarăm
  • vâltoraserăm
  • vâltorasem
a II-a (voi)
  • vâltorați
(să)
  • vâltorați
  • vâltorați
  • vâltorarăți
  • vâltoraserăți
  • vâltoraseți
a III-a (ei, ele)
  • vâltorea
(să)
  • vâltoreze
  • vâltorau
  • vâltora
  • vâltoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vâltori vâltora

etimologie: