vâj² sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i / E: ns cf ghiuj] (Reg) 1 Moșneag. 2 (Dep) Ghiuj.

vâj¹ [At: GHEȚIE, R. M. 494 / V: vâjă av, voj smn / Pl: ~uri sn ~i sm / E: fo] 1 i (Pop; are) Cuvânt care imită sunetul produs de vânt, de curgerea unei ape sau de mișcarea rapidă a unui corp. 2 av (Reg; îe) A se duce (sau a ieși) ~ă A pleca repede. 3 sn (Reg; îe) A face un ~ A efectua o acțiune în mare grabă. 4 sm (Trs; îf voj) Vâltoare (1). 5 sn (Trs; îf voj) Cadă mare (de lemn) în care se storc strugurii și se lasă la fermentat. 6 sn (Reg; îf voj) Tulnic.

VÎJ², vîji, s. m. (Reg.) Om bătrîn, moșneag, ghiuj. – Ucr. viži.

VÎJ¹ interj. Cuvînt care imită zgomotul caracteristic produs de vîjîitul vîntului, de curgerea năvalnică a unei ape sau de mișcarea unui corp care străbate cu viteză aerul. – Onomatopee.

VÂJ interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de vânt, de curgerea năvalnică a unui lichid, de un corp care străbate cu viteză aerul). /Onomat.

vâj a. Tr. bătrân. [Cf. ghiuj].

vâj! int. ce imită sunetul valurilor sau al vântului în mișcare. [Onomatopee].

vâjă² av vz vâj¹

voj³ smn vz vâj¹

vîj¹ interj. Cuvînt care imită zgomotul caracteristic produs de vînt, de curgerea năvalnică a unei ape, de mișcarea unui corp care străbate cu viteză un spațiu etc. • /onomat.

vîj² s.m. (reg.) Moșneag. Ce-i, vîjule, de-ți umblă gura ca o moară stricată? (REBR.). • pl. -i. /cf.ghiuj.

VÎJ¹ interj. (Adesea repetat sau cu prelungirea consoanei finale) Onomatopee care redă zgomotul produs de suflarea vijelioasă a vîntuiui, de curgerea năvalnică a unei ape sau de mișcarea unui corp care taie aerul cu viteză. Vîj, vîj prin păiuș, Țanc, țanc prin copaci. (Coasa). ȘEZ. IV 84.

VÎJ², vîji, s. m. (Regional) Om bătrîn; moșneag, ghiuj. Fost-au vîji și babe-n sat, Pre aceia să-i fi luat. MARIAN, Î. 281. A dat de un vîj bătrîn, dar bătrîn nu glumă, alb la păr și la barbă ca o oaie bălaie. RETEGANUL, P. V 36.

ghĭuj m. (cp. cu alb. ghĭuș, bunic). Iron. Ghijoĭ, bătrîn hodorogit. – Și ghĭoj, ghijoĭ și ghijog. În Trans. vîj (Rebr. 2, 90) și vîjoĭ.

2) vîj interj. care arată huĭetu unuĭ vînt puternic pintre trestiĭ, ranurĭ, frînghiĭ de corabie ș. a. V. vîjîĭ.

1) vîj m. V. ghĭuj.

!vâj interj.

vâj / vâj-vâj interj.

vâj/vâj, vâj interj.

vâj-vâj v. vâj

VÂJ s. v. bătrân, moș, moșneag.

vîj s. v. BĂTRÎN. MOȘ. MOȘNEAG.

vîj interj. – Imită șuierătura vîntului. Creație expresivă, cf. bîz, fîș etc. – Der. vîjii (var. vîjîi și der. săi), vb. (a șuiera, a urla; a trosni; a vibra; a țiui); vîjîială (var. vîjîitură), s. f. (șuierat, urlat); vîjîitor, adj. (care vîjîie, țiuie); vîjîitoare, s. f. (zbîrnîitoare, țiuitoare; Arg., cravată); vîjoi, s. n. (șuvoi), în Trans.; vîjîit, s. n. (vîjîire, țiuit). – Cf. vijelie.

vâj, vâji, s.m. – (reg.) Bătrân, moș, moșneag. – Cf. ghiuj (cf. alb. gjysh „bunic”) (Scriban, Șăineanu, MDA).

vâj, s.m. – Bătrân, moș, moșneag. (Nu are echivalent feminin). – Cf. ghiuj (cf. alb. gjysh) (MDA).

VÎJ subst. « bătrîn » în Năsăud (com. Cristurean). 1. (Paș). 2. Vîjeu (ib.). 3. Cf. și Vij.

vâj, vâjuri s. n. 1. grabă, goană; viteză. 2. petrecere, chef, beție. 3. plimbare; călătorie de agrement.