vârdac [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 214 / V: ~rtac sn / Pl: ~uri, ~ace sn, ~aci sm / E: srb vrtača, cf bg вртага] (Ban) 1 sn Adâncitură sau coastă prăpăstioasă formată în urma eroziunii sau a alunecării unor straturi de pământ. 2 sm (Dep) Persoană care își irosește timpul, care nu muncește și umblă fără nici un rost.