vîlvoare s.f. 1 Vîlvătaie. Uneori cerul se încinge pe alocurea în depărtare de o vîlvoare roșiatică, provenită din pîrjol (ODOB.). ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. Steaua Ciobanului părea a-și crește vîlvoarea în răsărit, întrecînd lucirea palidă a lunii (SADOV.). 2 Vîrtej de apă; viitoare, volbură. • pl. -ori. și (pop.) vulvoare s.f. /de la vîlvă.