VĂCĂLIE, văcălii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului și a baniței; veșcă. L-a luat [chimirul] ca pe o văcălie de ciurel, pe ciomag. STANCU, D. 21. Îl joacă cu viclenie În ciur fără văcălie. PANN, P. V. N 158. 2. Nume dat la diferite specii de ciuperci cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor și din care se prepară iasca: a) văcălie-de-brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galben-roșcată (Fomes marginatus); b) văcălie-de-fag = babiță; c) văcălie-de-mesteacăn = ciupercă de forma unei copite, cenușiu-roșcată, acoperită ou o pieliță subțire și netedă (Piptoporus betulinus); d) văcălie-de-salcie = ciupercă cu pălăria bombată, cu miros plăcut de- anason (Trametes suaveoleus).