ușur¹ sn [At: NECULCE, L. 312 / V: ușor / Pl: (3) ușori / E: tc öșür cf tt üșür] 1 (Înv; lsg) Dijmă pe care o plăteau odinioară tătarii pentru locul ocupat în Moldova. 2 (Mol; lsg) Uium pentru măcinat. 3 (Olt; îf ușor) Făină care rămâne pe marginile pietrei de moară după măcinat.