2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UVRÁGIU s. n. v. uvraj.

UVRÁJ, uvraje, s. n. (Înv.) 1. Operă (literară sau științifică), lucrare, scriere. 2. (Lucrare de) construcție. [Var.: uvrágiu s. n.] – Din fr. ouvrage.

uvraj sn [At: (a. 1823) CAT. MAN. I, 405 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e / E: fr ouvrage] 1 (Iuz) Operă literară, științifică etc. Si: lucrare, scriere. 2 (înv) Parte de formă cilindrică de la baza unui fumat. 3 (Liv) Parte a unei cetăți sau a unui fort constituind un punct de rezistență în caz de încercuire. 4 (Liv) Construcție (1).

UVRÁJ, uvraje, s. n. 1. (Înv.) Operă (literară sau științifică), lucrare, scriere. 2. (Lucrare de) construcție. [Var.: uvrágiu s. n.] – Din fr. ouvrage.

UVRÁJ, uvraje, s. n. (Franțuzism învechit) Operă literară sau științifică; lucrare, scriere. Cetirea necontenită a uvrajelor mi-au cam slăbit puterile razelor vizuale. ALECSANDRI, T. 1002. – Variantă: uvrágiu, uvragiuri (I. IONESCU, M. 50, GHICA, A. 244, ALECSANDRI, S. 30), s. n.

UVRÁJ s.n. (Liv.) 1. Parte a unei cetăți sau a unui fort capabilă de luptă independentă în caz de încercuire. 2. Lucrare de construcții. [< fr. ouvrage].

UVRÁJ ~e n. înv. 1) Creație literară sau științifică; scriere; lucrare. 2) Lucrare de construcție. /<fr. ouvrage

uvraj n. operă literară (= fr. ouvrage).

*uvráj n., pl. e (fr. ouvrage). Barb. Lucrare (materială orĭ scrisă, adică „operă, carte”): uvraj de consolidare a maluluĭ, uvraj de drept.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uvráj (înv.) (u-vraj) s. n., pl. uvráje

uvráj s. n. (sil. -vraj), pl. uvráje

uvráj s. n. (sil. -vraj), pl. uvráje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UVRÁJ s. v. lucrare, operă, scriere, text.

uvraj s. v. LUCRARE. OPERĂ. SCRIERE. TEXT.

Intrare: uvragiu
uvragiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: uvraj
  • silabație: -vraj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uvraj
  • uvrajul
  • uvraju‑
plural
  • uvraje
  • uvrajele
genitiv-dativ singular
  • uvraj
  • uvrajului
plural
  • uvraje
  • uvrajelor
vocativ singular
plural
uvragiu1 (pl. -i) substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uvragiu
  • uvragiul
  • uvragiu‑
plural
  • uvragii
  • uvragiile
genitiv-dativ singular
  • uvragiu
  • uvragiului
plural
  • uvragii
  • uvragiilor
vocativ singular
plural
uvragiu2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N50)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uvragiu
  • uvragiul
  • uvragiu‑
plural
  • uvragiuri
  • uvragiurile
genitiv-dativ singular
  • uvragiu
  • uvragiului
plural
  • uvragiuri
  • uvragiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uvraj uvragiu învechit

  • 1. Operă (literară sau științifică).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: lucrare operă (lucrare) scriere text un exemplu
    exemple
    • Cetirea necontenită a uvrajelor mi-au cam slăbit puterile razelor vizuale. ALECSANDRI, T. 1002.
      surse: DLRLC
  • 2. (Lucrare de) construcție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: construcție
  • 3. Parte a unei cetăți sau a unui fort capabilă de luptă independentă în caz de încercuire.
    surse: DN

etimologie: