UTILITARISM s. n. 1. Spirit utilitar. 2. Doctrină care plasează valoarea supremă în utilitate, aceasta putând fi de diferite feluri. ♦ Concepție care explică morala prin utilitate. – Din fr. utilitarisme.

utilitarism sn [At: BARCIANU / Pl: ? / E: fr utilitarisme] 1 Doctrină etică potrivit căreia criteriul moralității îl constituie folosul individual, susținând că acțiunile sunt bune în măsura în care tind să asigure fericirea Si: pragmatism. 2 Spirit utilitar (1).

UTILITARISM s. n. Concepție filozofică care consideră că utilul este principiul tuturor valorilor. ♦ Concepție etică potrivit căreia ceea ce este util este și moral. – Din fr. utilitarisme.

UTILITARISM s. n. Concepție filozofică burgheză care consideră folosul personal și egoismul brutal la baza acțiunilor morale ale omului. V. pragmatism.

UTILITARISM s.n. Concepție care reflectă interesele și stările de spirit ale burgheziei liberale engleze din epoca înfloririi capitalismului în Anglia (sec. XIX). ♦ Teorie etico-filozofică care consideră utilitatea, folosul personal drept criteriu al moralității comportării oamenilor. [< fr. utilitarisme].

UTILITARISM s. n. 1. concepție filozofică ce consideră utilitatea drept principiu al tuturor valorilor. ◊ doctrină etică din sec. XIX, potrivit căreia criteriul moralității îl constituie utilitatea, folosul personal. 2. spirit utilitar. (< fr. utilitarisme)

UTILITARISM n. 1) Concepție filozofică, care consideră utilul drept criteriu fundamental al acțiunilor oamenilor. 2) Spirit utilitar; tendință de a obține avantaje materiale din orice activitate; practicism îngust. /<fr. utilitarisme

utilitarism n. doctrina utilitarilor.

*utilitarízm n. (d. utilitar). Doctrină care pune interesu particular saŭ general ca îndemn în conducerea vĭețeĭ: filosofu Stuart Mill a apărat utilitarizmu.

utilitarism s. n.

utilitarism s. n.

utilitarism s. n.