11 definiții pentru utilitarism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UTILITARÍSM s. n. 1. Spirit utilitar. 2. Doctrină care plasează valoarea supremă în utilitate, aceasta putând fi de diferite feluri. ♦ Concepție care explică morala prin utilitate. – Din fr. utilitarisme.

utilitarism sn [At: BARCIANU / Pl: ? / E: fr utilitarisme] 1 Doctrină etică potrivit căreia criteriul moralității îl constituie folosul individual, susținând că acțiunile sunt bune în măsura în care tind să asigure fericirea Si: pragmatism. 2 Spirit utilitar (1).

UTILITARÍSM s. n. Concepție filozofică care consideră că utilul este principiul tuturor valorilor. ♦ Concepție etică potrivit căreia ceea ce este util este și moral. – Din fr. utilitarisme.

UTILITARÍSM s. n. Concepție filozofică burgheză care consideră folosul personal și egoismul brutal la baza acțiunilor morale ale omului. V. pragmatism.

UTILITARÍSM s.n. Concepție care reflectă interesele și stările de spirit ale burgheziei liberale engleze din epoca înfloririi capitalismului în Anglia (sec. XIX). ♦ Teorie etico-filozofică care consideră utilitatea, folosul personal drept criteriu al moralității comportării oamenilor. [< fr. utilitarisme].

UTILITARÍSM s. n. 1. concepție filozofică ce consideră utilitatea drept principiu al tuturor valorilor. ◊ doctrină etică din sec. XIX, potrivit căreia criteriul moralității îl constituie utilitatea, folosul personal. 2. spirit utilitar. (< fr. utilitarisme)

UTILITARÍSM n. 1) Concepție filozofică, care consideră utilul drept criteriu fundamental al acțiunilor oamenilor. 2) Spirit utilitar; tendință de a obține avantaje materiale din orice activitate; practicism îngust. /<fr. utilitarisme

utilitarism n. doctrina utilitarilor.

*utilitarízm n. (d. utilitar). Doctrină care pune interesu particular saŭ general ca îndemn în conducerea vĭețeĭ: filosofu Stuart Mill a apărat utilitarizmu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: utilitarism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • utilitarism
  • utilitarismul
  • utilitarismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • utilitarism
  • utilitarismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

utilitarism

  • 1. Spirit utilitar.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 2. Doctrină care plasează valoarea supremă în utilitate, aceasta putând fi de diferite feluri.
    surse: DEX '09
    • diferențiere Concepție filozofică care consideră că utilul este principiul tuturor valorilor.
      surse: DEX '98
    • diferențiere Concepție filozofică burgheză care consideră folosul personal și egoismul brutal la baza acțiunilor morale ale omului.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Concepție care reflectă interesele și stările de spirit ale burgheziei liberale engleze din epoca înfloririi capitalismului în Anglia (secolul XIX).
      surse: DN
    • 2.1. Concepție care explică morala prin utilitate.
      surse: DEX '09
      • diferențiere Concepție etică potrivit căreia ceea ce este util este și moral.
        surse: DEX '98
      • diferențiere Teorie etico-filozofică care consideră utilitatea, folosul personal drept criteriu al moralității comportării oamenilor.
        surse: DN

etimologie: