2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

utăluĭésc v. tr. (ung. utálni). Ps. S. Urăsc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

utăluí (-uésc, -ít), vb. – A urî. Mag. utálni (Tiktin). Sec. XVI, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

UTĂLUÍT adj. v. utălui. [DAR]

utăluí, utăluiésc, vb. IV (înv.) a urî.

Intrare: utăluit
utăluit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • utăluit
  • utăluitul
  • utăluitu‑
  • utălui
  • utăluita
plural
  • utăluiți
  • utăluiții
  • utăluite
  • utăluitele
genitiv-dativ singular
  • utăluit
  • utăluitului
  • utăluite
  • utăluitei
plural
  • utăluiți
  • utăluiților
  • utăluite
  • utăluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: utălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • utălui
  • utăluire
  • utăluit
  • utăluitu‑
  • utăluind
  • utăluindu‑
singular plural
  • utăluiește
  • utăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • utăluiesc
(să)
  • utăluiesc
  • utăluiam
  • utăluii
  • utăluisem
a II-a (tu)
  • utăluiești
(să)
  • utăluiești
  • utăluiai
  • utăluiși
  • utăluiseși
a III-a (el, ea)
  • utăluiește
(să)
  • utăluiască
  • utăluia
  • utălui
  • utăluise
plural I (noi)
  • utăluim
(să)
  • utăluim
  • utăluiam
  • utăluirăm
  • utăluiserăm
  • utăluisem
a II-a (voi)
  • utăluiți
(să)
  • utăluiți
  • utăluiați
  • utăluirăți
  • utăluiserăți
  • utăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • utăluiesc
(să)
  • utăluiască
  • utăluiau
  • utălui
  • utăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)