2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

usu sf vz usuc

USCÁ, usúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ◊ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (Absol.) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; p. ext. a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face pe cineva să cheltuiască mult; a ruina, a sărăci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – Lat. exsucare.

usca [At: CORESI, EV. 198 / Pzi: usuc, (reg) usc, usâc, 2 usuci, (reg) uști, ușchi, uschi (P și: bisilabic), ușuci, usâci, 3 usucă, (reg) uscă, ușcă, usăcă, 4 uscăm, (reg) ușcăm, usucăm, 5 uscați, (reg) ușcați, usucați, 6 usucă, (reg) uscă, ușcă / E: ml *exsucare] 1 vtr A scoate total sau parțial umezeala dintr-un obiect pe cale naturală (prin evaporare) sau artificială (printr-un procedeu tehnic) Si: a zbici, a zvânta, (reg) a ojiji. 2 vr (Îe) A se ~ de sete A avea o senzație puternică de sete. 3 vr A-și pierde prin evaporare lichidul aflat la suprafață. 4 vr (Îe) A i se ~ gura (sau gâtul) A avea o puternică senzație de sete. 5 vr (D. umflături cu caracter purulent, iritații cutanate) A pierde lichidul care produce inflamația. 6 vt (C. i. ochii, obrajii, pielea corpului) A freca (ușor) pentru a elimina de pe suprafață lichidul care o umezește. 7 vtrf (D. ochi; adesea îcn) A înceta să mai lăcrimeze. 8 vr (D. lacrimi; adesea îcn) A înceta să mai curgă. 9 vr (Pop; d. carne) A se deshidrata excesiv prin prăjire. 10 vtr (D. plante și părți ale lor; pex, d. pajiști, păduri etc.) A-și pierde (cu totul) seva Si: a se pârjoli, a se ofili, a se veșteji. 11 vr (Rar; d. pământ) A rămâne lipsit de vegetație (din cauza lipsei de apă). 12 vr (Înv; d. semințe) A-și pierde puterea de germinare. 13 vr (Reg; d. cereale) A se coace prea tare și a se scutura. 14 vtf (C. i. apa unui râu, a unui lac etc.) A face să dispară (prin evaporare) Si: a seca. 15 vt(a) (Îe) Bea de usucă sau usucă pe unde trece Bea foarte mult. 16 vt (C. i. alimente, nutreț etc.) A deshidrata pentru conservare. 17 vr (Fig; adesea urmat de determinările „(de) pe picioare”, „din picioare”) A-și pierde vlaga (din cauza unei boli, a unei suferințe etc.). 18 vr (Pex; fig; adesea urmat de determinările „(de) pe picioare”, „din picioare”) A se chinui (7). 19 vr (D. corpul uman, organe sau părți ale lui) A-și pierde puterea vitală. 20 vr (D. corpul uman, organe sau părți ale lui) A se atrofia (1). 21 vr (Fig; d. inimă, suflet) A-și pierde sensibilitatea, căldura. 22 vt (Fig) A face să nu mai existe Si: a distruge (1), a nimici, a prăpădi. 23 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) A bate pe cineva foarte tare Si: bătaie. 24 vt (Îe) L-a bătut de la ~t la mațe Se spune despre cineva care a fost bătut foarte tare. 25 vt (Fam; fig) A face pe cineva să cheltuiască mult Si: a ruina, a sărăci. 26 vt (Fam) A aduce cuiva nenoroc la jocul de cărți. 27 vt (Fam) A face pe cineva să piardă mulți bani, șezându-i alături. 28 vr (Fam; fig) A suferi lipsuri, privațiuni. 29 vr (Fam; fig) A duce o viață grea. 30 vr (Înv; îe) A se ~ de foame A avea o puternică senzație de foame Si: a flămânzi (2). 31 vt (Îe) A ~ zilele (cuiva) A face (cuiva) viața grea.

USCÁ, usúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ♦ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (Absol.) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; p. ext. a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A stoarce pe cineva de bani; a ruina, a sărăci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – Lat. exsucare.

USCÁ, usúc, vb. I. 1. Tranz. A scoate umezeala din sau de pe ceva (printr-un procedeu mecanic sau prin expunere la soare, la vînt, la foc etc.); a zbici, a zvînta. Să nu răcești... Să-ți uscăm hainele. DELAVRANCEA, O. II 351. Pe piscul Grohotișului, un cioban deșteptat de furtună își atîța iar focul, ca să-și usuce opincile. RUSSO, O. 114. Seceră orz de prînzare Și-l usucă-ntr-o căldare. ALECSANDRI, P. P. 353. ◊ Refl. Oaspeții s-au dat lîngă vatră să se usuce. SADOVEANU, O. VIII 255. Ne-am întins la soare să ne uscăm. GALACTION, O. I 62. Ședeam afară la soare cu pielea goală pînă se usca cenușa pe noi. CREANGĂ, A. 28. El intră într-o cafenea de alături, ca să se usuce. EMINESCU, N. 35. (Expr.) A se usca (sau a i se usca cuiva) gura (sau gîtul) de sete, se spune cînd cineva are o senzație puternică de sete, de căldură etc. Striga în gura mare că se usucă de sete. CREANGĂ, P. 242. ◊ Intranz. (În expr.) Bea de usucă = bea foarte mult. (Rar, într-o construcție tranzitivă) Vinul bun, ocaua mică, Beau voinicii de-l usucă. TEODORESCU, P. P. 331. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai verse lacrimi; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. Noapte-n codri mă apucă, Copacilor sînt nălucă, Ochi-mi nu se mai usucă. ALECSANDRI, P. P. 277. ◊ Tranz. Ochii din lacrămi nu și-i mai uscară. ISPIRESCU, L. 162. Mireasa nu mai usca ochii, într-una plîngea. ȘEZ. II 112. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, carne, pește etc. (pentru a le putea conserva mai multă vreme). 3. Refl. (Despre plante, p. ext. despre locul unde cresc) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. Pe unde trece ea, fața pămîntului se usucă. EMINESCU, N. 7. Vara trece, iarna vine, Și tu, codre, te-ai uscat! ALECSANDRI, P. A. 56. Iarba se usucă pe unde călcăm. RUSSO, O. 38. ◊ Fig. Să mă primblu... să mă mai răcoresc, că m-am uscat aici în provinție. ALECSANDRI, T. 197. 4. Refl. (Despre ființe) A-și pierde vlaga, a slăbi peste măsură (ca urmare a unei stări fizice sau psihice chinuitoare). De ce, cînd o văd, mă usuc? SADOVEANU, O. I 290. Moartea... se uscase de se făcuse cîrlig. ISPIRESCU, L. 10. Amîndoi într-o durere se uscau de pe picioare. CONACHI, P. 84. ◊ (Determinat prin «de dor») Te usuci de dorul cui știu eu. CREANGĂ, A. 117. Susano... îmi ești drăguță și mă usuc de dorul tău. ALECSANDRI, T. 706. ◊ Tranz. fact. La Sebiș ori în altă parte Mereu același dor de ducă Spre Nu-știu-unde mă usucă, Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, V. 16. Această idee îl usucă pe picioare. ALECSANDRI, S. 8. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia, a se închirci. De ce nu-mi răspunzi? Ți s-a uscat limba? CONTEMPORANUL, VIII 118. ◊ Tranz. (Atestat în forma usuca) Trecînd un glonț de tun aproape, mi-au usucat un picior ș-am rămas invalid. BUDAI-DELRANU, Ț. 66. (Fig.) Învățătura cărților nu i-a uscat inima, cum se întîmplă adesea. C. PETRESCU, A. R. 23. ◊ Intranz. (Rar) Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tînăr, vesel. EMINESCU, O. I 65. 6. Tranz. fact. Fig. (Rar) A face să cheltuiască mult, a stoarce de bani; a ruina. Nu pre am parale la mine, că... Bucureștiu ista m-o uscat. C. PETRESCU, Î. II 198. – Prez. ind. și: usc (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59). – Variantă; usucá vb. I.

A USCÁ usúc tranz. A face să se usuce; a seca; a asana. ◊ Bea de usucă face abuz de băuturi alcoolice. /<lat. exsucare

A SE USCÁ mă usúc intranz. 1) A rămâne fără apă sau umezeală. Pământul se usucă. Rufele s-au uscat.A i ~ cuiva ochii (sau lacrimile) a nu mai plânge. A i ~ cuiva gura (sau limba, gâtul) a avea o senzație puternică de sete. 2) (despre vegetație) A-și pierde cu totul seva (de secetă, de frig etc.); a pieri. Iarba s-a uscat. 3) (despre ființe) A slăbi tare (din cauza unei suferințe fizice sau morale). ~ de jale. ~ de durere. 4) (despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie; a se degrada fizic; a se atrofia; a seca. /<lat. exsucare

uscà v. 1. a (se) face uscat; 2. fig. a lâncezi: a se usca de dor. [Lat. EXSUCARE (din SUCUS)].

2) usúc (est) și usc (vest), a uscá v. tr. (lat. ex-súco, -sucáre, a stoarce, d. sucus, suc; it. asciugare, pv. asugar, fr. essuyer, cat. aixugar, sp. enj-, pg. enx-. Usc s’a format din uscăm. Se conj. usuc, usucĭ, usucă; să usuce saŭ usc, uștĭ, uscă; să uște, ĭar în colo, uscăm ș. a. Cp. cu mănînc). Scot umezeala: soarele și vîntu usucă drumurile. V. refl. Mor (vorbind de plante): copacu s’a uscat. Fig. Mă consum de boală, de întristare, de dor: se usca pe picĭoare săracu! V. sec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uscá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. usúc, 2 sg. usúci, 3 usúcă, 1 pl. uscắm; conj. prez. 3 să usúce

uscá vb., ind. prez. 1 sg. usúc, 2 sg. usúci, 3 sg. și pl. usúcă, 1 pl. uscăm; conj. prez. 3 sg. și pl. usúce

usuc, usuci 2, usucă 3, uscăm 1 pl., uscați 2 pl., usucă 3 pl., usuce 3 conj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

USCÁ vb. v. atrofia, calici, degenera, ruina, sărăci, scăpăta, seca.

USCÁ vb. 1. a se zbici, a se zvânta, (înv. și reg.) a se prăji. (Rufele s-au ~.) 2. v. deshidrata. 3. v. ofili. 4. a se împietri, a se întări, a se învârtoșa. (Pâinea veche s-a ~.)

usca vb. v. ATROFIA. CALICI. DEGENERA. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. SECA.

USCA vb. 1. a se zbici, a se zvînta, (înv. și reg.) a se prăji. (Rufele s-au ~.) 2. a deshidrata. (A ~ legume.) 3. a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

A (se) usca ≠ a (se) jilăvi, a (se) umezi

arată toate definițiile

Intrare: usucă
usucă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: usca
usca1 (1 usuc) verb grupa I conjugarea I
verb (VT12)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usca
  • uscare
  • uscat
  • uscatu‑
  • uscând
  • uscându‑
singular plural
  • usu
  • uscă
  • uscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usuc
  • usc
(să)
  • usuc
  • usc
  • uscam
  • uscai
  • uscasem
a II-a (tu)
  • usuci
  • uști
(să)
  • usuci
  • uști
  • uscai
  • uscași
  • uscaseși
a III-a (el, ea)
  • usu
  • uscă
(să)
  • usuce
  • uște
  • usca
  • uscă
  • uscase
plural I (noi)
  • uscăm
(să)
  • uscăm
  • uscam
  • uscarăm
  • uscaserăm
  • uscasem
a II-a (voi)
  • uscați
(să)
  • uscați
  • uscați
  • uscarăți
  • uscaserăți
  • uscaseți
a III-a (ei, ele)
  • usu
  • uscă
(să)
  • usuce
  • uște
  • uscau
  • usca
  • uscaseră
usca2 (1 usc) verb grupa I conjugarea I
verb (VT16)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usca
  • uscare
  • uscat
  • uscatu‑
  • uscând
  • uscându‑
singular plural
  • uscă
  • uscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usc
(să)
  • usc
  • uscam
  • uscai
  • uscasem
a II-a (tu)
  • uști
(să)
  • uști
  • uscai
  • uscași
  • uscaseși
a III-a (el, ea)
  • uscă
(să)
  • uște
  • usca
  • uscă
  • uscase
plural I (noi)
  • uscăm
(să)
  • uscăm
  • uscam
  • uscarăm
  • uscaserăm
  • uscasem
a II-a (voi)
  • uscați
(să)
  • uscați
  • uscați
  • uscarăți
  • uscaserăți
  • uscaseți
a III-a (ei, ele)
  • uscă
(să)
  • uște
  • uscau
  • usca
  • uscaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usuca
  • usucare
  • usucat
  • usucatu‑
  • usucând
  • usucându‑
singular plural
  • usu
  • usucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usuc
(să)
  • usuc
  • usucam
  • usucai
  • usucasem
a II-a (tu)
  • usuci
(să)
  • usuci
  • usucai
  • usucași
  • usucaseși
a III-a (el, ea)
  • usu
(să)
  • usuce
  • usuca
  • usucă
  • usucase
plural I (noi)
  • usucăm
(să)
  • usucăm
  • usucam
  • usucarăm
  • usucaserăm
  • usucasem
a II-a (voi)
  • usucați
(să)
  • usucați
  • usucați
  • usucarăți
  • usucaserăți
  • usucaseți
a III-a (ei, ele)
  • usu
(să)
  • usuce
  • usucau
  • usuca
  • usucaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

usca usuca

  • 1. tranzitiv reflexiv A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: zbici (usca) zvânta 7 exemple
    exemple
    • Să nu răcești... Să-ți uscăm hainele. DELAVRANCEA, O. II 351.
      surse: DLRLC
    • Pe piscul Grohotișului, un cioban deșteptat de furtună își atîța iar focul, ca să-și usuce opincile. RUSSO, O. 114.
      surse: DLRLC
    • Seceră orz de prînzare Și-l usucă-ntr-o căldare. ALECSANDRI, P. P. 353.
      surse: DLRLC
    • Oaspeții s-au dat lîngă vatră să se usuce. SADOVEANU, O. VIII 255.
      surse: DLRLC
    • Ne-am întins la soare să ne uscăm. GALACTION, O. I 62.
      surse: DLRLC
    • Ședeam afară la soare cu pielea goală pînă se usca cenușa pe noi. CREANGĂ, A. 28.
      surse: DLRLC
    • El intră într-o cafenea de alături, ca să se usuce. EMINESCU, N. 35.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie reflexiv A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Striga în gura mare că se usucă de sete. CREANGĂ, P. 242.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie absolut Bea de usucă = bea foarte mult.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vinul bun, ocaua mică, Beau voinicii de-l usucă. TEODORESCU, P. P. 331.
        surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Noapte-n codri mă apucă, Copacilor sînt nălucă, Ochi-mi nu se mai usucă. ALECSANDRI, P. P. 277.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Ochii din lacrămi nu și-i mai uscară. ISPIRESCU, L. 162.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Mireasa nu mai usca ochii, într-una plîngea. ȘEZ. II 112.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deshidrata
  • 3. reflexiv tranzitiv A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: slăbi 3 exemple
    exemple
    • De ce, cînd o văd, mă usuc? SADOVEANU, O. I 290.
      surse: DLRLC
    • Moartea... se uscase de se făcuse cîrlig. ISPIRESCU, L. 10.
      surse: DLRLC
    • Amîndoi într-o durere se uscau de pe picioare. CONACHI, P. 84.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin extensiune A (se) chinui, a (se) consuma.
      surse: DEX '09 DEX '98 4 exemple
      exemple
      • Te usuci de dorul cui știu eu. CREANGĂ, A. 117.
        surse: DLRLC
      • Susano... îmi ești drăguță și mă usuc de dorul tău. ALECSANDRI, T. 706.
        surse: DLRLC
      • La Sebiș ori în altă parte Mereu același dor de ducă Spre Nu-știu-unde mă usucă, Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, V. 16.
        surse: DLRLC
      • Această idee îl usucă pe picioare. ALECSANDRI, S. 8.
        surse: DLRLC
    • 3.2. reflexiv (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • De ce nu-mi răspunzi? Ți s-a uscat limba? CONTEMPORANUL, VIII 118.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Trecînd un glonț de tun aproape, mi-au usucat un picior ș-am rămas invalid. BUDAI-DELEANU, Ț. 66.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv figurat Învățătura cărților nu i-a uscat inima, cum se întîmplă adesea. C. PETRESCU, A. R. 23.
        surse: DLRLC
      • intranzitiv rar Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tînăr, vesel. EMINESCU, O. I 65.
        surse: DLRLC
  • 4. reflexiv (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Pe unde trece ea, fața pămîntului se usucă. EMINESCU, N. 7.
      surse: DLRLC
    • Vara trece, iarna vine, Și tu, codre, te-ai uscat! ALECSANDRI, P. A. 56.
      surse: DLRLC
    • Iarba se usucă pe unde călcăm. RUSSO, O. 38.
      surse: DLRLC
    • figurat Să mă primblu... să mă mai răcoresc, că m-am uscat aici în provinție. ALECSANDRI, T. 197.
      surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv figurat familiar A face pe cineva să cheltuiască mult.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ruina sărăci un exemplu
    exemple
    • Nu pre am parale la mine, că... Bucureștiu ista m-o uscat. C. PETRESCU, Î. II 198.
      surse: DLRLC
  • 6. reflexiv figurat familiar A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: