2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ustav sn [At: (a. 1645) ap. TDRG / V: os~ / Pl: ~uri, ~e / E: slv оуставъ] 1 Rânduială bisericească sau monahală. 2 Sfârșit de rugăciune.

USTAV s.n. (Mold.) 1. Sfirșit de rugăciune. De aciea țînea ustavul ce avea de rămășiță. DOSOFTEI, VS. 2. Regulă, rînduială (bisericească sau monahală). Tocmirea ustavului preuțăsc. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. ustavŭ. Cf. s u r z u i t ă.

ustav n. constituțiune ecleziastică, regule bisericești. [Slav. USTAVŬ, decret].

ustáv n., pl. urĭ și e (vsl. ustavŭ, rus. -áv. V. răstav). Vechĭ. Regulament bisericesc.

uștav [At: PAMFILE, A. R. 89 / A: nct / Pl: ? / E: nct] (Olt) Știulete cu boabe mici sau nedezvoltate Si: codină.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

USTÁV s. v. indicație, prescripție, regulă.

ustav s. v. INDICAȚIE. PRESCRIPȚIE. REGULĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ustáv (-vuri), s. n. – Prescripție a Bisericii. Sl. ustavŭ (Cihac, II, 441). – Der. ustavă, s. f. (Mold., dispoziție), din pol. ustawa (Tiktin). Cuvinte vechi.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ustáv s.n. (înv.) constituție ecleziastică; carte de reguli bisericești.

Intrare: ustav
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ustav
  • ustavul
  • ustavu‑
plural
  • ustavuri
  • ustavurile
genitiv-dativ singular
  • ustav
  • ustavului
plural
  • ustavuri
  • ustavurilor
vocativ singular
plural
ostav
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: uștav
uștav
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)