3 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

usta sf [At: (a. 1788-1806) IORGA, S. D. XXII, 55 / V: ostea / Pl: ~le / E: tc usta] 1 Supraveghetor. 2 Administrator (1). 3 Vechil. 4 Căpitan de ieniceri.

USTA s.f. (Mold.) Supraveghetor. Viind ... la un saraiu vechiu împărătesc, au chemat pe usta, care păzea acolo. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. usta.

ustá f. (turc. usta). L. V. Vechĭ. Căpitan de ĭenicerĭ.

ușta vir [At: MOLNAR, D. 297/13 / V: hu~, oș~, ușca / Pzi: ~tez, ușt / E: ns cf ofta, ohta] 1-2 (Trs) A suspina.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ustá (-?, -át), vb. – A suspina. Lat. *oscĭtāre „a căsca” (Giuglea, Dacor., I, 252; REW 6111). Cuvînt slab documentat, ignorat de dicționare.

ustá (-ále), s. f. – Administrator. Tc. usta (Șeineanu, II, 126), cf. alb., sb. usta. Sec. XVIII, înv.

Intrare: usta (s.f.)
usta (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usta
  • ustaua
plural
  • ustale
  • ustalele
genitiv-dativ singular
  • ustale
  • ustalei
plural
  • ustale
  • ustalelor
vocativ singular
plural
Intrare: usta (vb.)
usta (vb.)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ușta
ușta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.