2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

usebit, ~ă a, av vz osebit

OSEBÍ, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti.

OSEBÍ, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti.

osebi2 [At: PSALT. 208 / V: (reg) us~, osibi, usibi / Pzi: ~besc / E: slv осєбити, особити (сѧ)] (Înv) 1-2 vtr (Pop) A (se) despărți. 3-4 vtr (Pop) A (se) izola. 5 vr (Reg) A se împărți. 6 vt (Reg) A alege. 7 vt (Reg) A îndepărta. 8-9 vtr (Pop) A (se) deosebi. 10 vt (Pop) A lăsa deoparte Si: a excepta.

OSEBÍ, osebesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și popular) 1. A diferenția, a deosebi (1). (Refl.) Ali se osebește în totul de Hassan. MACEDONSKI, O. IV 96. Eu sînt simțirea aceea prin care s-a osebit omul dintre dobitoace. CONACHI, P. 176. 2. A despărți, a separa, a izola; a împărți, a divide. Împăratu-i osebi, Ca să-i bage cîte unul în persoană a vorbi. PANN, N. H. 72. ◊ Refl. Puterea armată a Moldovei, ca și a Țării Romînești, se osebea în ostași cu leafă (armată) și ostași de scuteală (miliție). BĂLCESCU, O. I 117. 3. A excepta. N-aveau dreptul... d-a fi osebiți din legea comună pentru toți. BĂLCESCU, O. II 14. Toți. făr-a osebi pe unii, Țel au numai folosința. CONACHI, P. 285. – Variantă: (învechit) usebí (GORJAN, H. IV 155) vb. IV.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

osebí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osebésc, imperf. 3 sg. osebeá; conj. prez. 3 să osebeáscă

osebí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osebésc, imperf. 3 sg. osebeá; conj. prez. 3 sg. și pl. osebeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSEBÍ vb. v. deosebi, desluși, despărți, diferenția, discerne, discrimina, distinge, izola, separa.

osebi vb. v. DEOSEBI. DESLUȘI. DESPĂRȚI. DIFERENȚIA. DISCERNE. DISCRIMINA. DISTINGE. IZOLA. SEPARA.

Intrare: usebit
usebit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usebit
  • usebitul
  • usebitu‑
  • usebi
  • usebita
plural
  • usebiți
  • usebiții
  • usebite
  • usebitele
genitiv-dativ singular
  • usebit
  • usebitului
  • usebite
  • usebitei
plural
  • usebiți
  • usebiților
  • usebite
  • usebitelor
vocativ singular
plural
Intrare: osebi (vb.)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • osebi
  • osebire
  • osebit
  • osebitu‑
  • osebind
  • osebindu‑
singular plural
  • osebește
  • osebiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • osebesc
(să)
  • osebesc
  • osebeam
  • osebii
  • osebisem
a II-a (tu)
  • osebești
(să)
  • osebești
  • osebeai
  • osebiși
  • osebiseși
a III-a (el, ea)
  • osebește
(să)
  • osebească
  • osebea
  • osebi
  • osebise
plural I (noi)
  • osebim
(să)
  • osebim
  • osebeam
  • osebirăm
  • osebiserăm
  • osebisem
a II-a (voi)
  • osebiți
(să)
  • osebiți
  • osebeați
  • osebirăți
  • osebiserăți
  • osebiseți
a III-a (ei, ele)
  • osebesc
(să)
  • osebească
  • osebeau
  • osebi
  • osebiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usebi
  • usebire
  • usebit
  • usebitu‑
  • usebind
  • usebindu‑
singular plural
  • usebește
  • usebiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usebesc
(să)
  • usebesc
  • usebeam
  • usebii
  • usebisem
a II-a (tu)
  • usebești
(să)
  • usebești
  • usebeai
  • usebiși
  • usebiseși
a III-a (el, ea)
  • usebește
(să)
  • usebească
  • usebea
  • usebi
  • usebise
plural I (noi)
  • usebim
(să)
  • usebim
  • usebeam
  • usebirăm
  • usebiserăm
  • usebisem
a II-a (voi)
  • usebiți
(să)
  • usebiți
  • usebeați
  • usebirăți
  • usebiserăți
  • usebiseți
a III-a (ei, ele)
  • usebesc
(să)
  • usebească
  • usebeau
  • usebi
  • usebiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deosebi (vb.) deosibi

  • 1. reflexiv A se diferenția (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: diferenția antonime: semăna (asemui) un exemplu
    exemple
    • Marea Adunare Națională constituită după alegeri se deosebește de toate parlamentele pe care le-am avut pînă acum. IST. R.P.R. 721.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A da unei ființe sau unui lucru o notă aparte, specifică, a face să se deosebească de alții.
      surse: DEX '09 DEX '98 2 exemple
      exemple
      • E o întreagă zonă de verdeață... deasupra căreia numele lui [al Oltului] se întinde, însușindu-și-o și deosebind-o de restul pămîntului. BOGZA, C. O. 260.
        surse: DLRLC
      • Îmi vin felurite gînduri care mă bucură, căci ele mă deosebesc de ceilalți oameni. SADOVEANU, Z. C. 55.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A face distincție între două sau mai multe lucruri.
      surse: DLRLC sinonime: distinge 2 exemple
      exemple
      • Cînd te uiți înapoi, la cele trecute, nu mai știi să le deosebești unele de altele. DEMETRIUS, V. 92.
        surse: DLRLC
      • Ivan nu mai deosebea visul de viață. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 160.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se ridica deasupra (celorlalți); a se distinge, a se remarca, a se evidenția.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: distinge evidenția remarca 3 exemple
    exemple
    • [Feciorul] său se deosebea prin istețimea, boiul și înțelepciunea lui. ISPIRESCU, L. 185.
      surse: DLRLC
    • Supt următorii domni... vedem pe Miron deosebindu-se atît în tabere, apărîndu-și patria cu cinste, cît și în sfaturi, dînd păreri înțelepte și folositoare țării. BĂLCESCU, O. I 184.
      surse: DLRLC
    • Femeile de la munte poartă ștergare de mătasă, lucrate de dînsele, ce se deosebesc prin dibăcia țesăturilor. ALECSANDRI, P. P. 139.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A recunoaște un lucru sau o ființă dintre altele asemenea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desluși discerne distinge 5 exemple
    exemple
    • Agripina căută să răzbată cu urechea prin zgomotul și pocniturile Iablanicioarei, dar nu deosebi nimic. GALACTION, O. I 163.
      surse: DLRLC
    • Se vedea aproape ca ziua, deosebeai tot, copacii păreau chiar luminați pe dinăuntru. M. I. CARAGIALE, C. 152.
      surse: DLRLC
    • Măcar că e așa de întuneric, deosebesc tare bine firele de mac din cele de năsip. CREANGĂ, P. 263.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Alte grămezi asemănătoare [de porumb] încep să se deosebească pe întinsul cîmpiei. BOGZA, C. O. 389.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Urc drumul lucrat de soldați, care se deosebește greu. CAMIL PETRESCU, U. N. 242.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • De + osebi
    surse: DEX '09 DEX '98

osebi (vb.) usebi

  • 1. tranzitiv reflexiv învechit popular A (se) diferenția, a (se) deosebi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deosebi (vb.) diferenția 2 exemple
    exemple
    • Ali se osebește în totul de Hassan. MACEDONSKI, O. IV 96.
      surse: DLRLC
    • Eu sînt simțirea aceea prin care s-a osebit omul dintre dobitoace. CONACHI, P. 176.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv învechit popular A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide.
    exemple
    • Împăratu-i osebi, Ca să-i bage cîte unul în persoană a vorbi. PANN, N. H. 72.
      surse: DLRLC
    • Puterea armată a Moldovei, ca și a Țării Romînești, se osebea în ostași cu leafă (armată) și ostași de scuteală (miliție). BĂLCESCU, O. I 117.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit A lăsa deoparte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: excepta 2 exemple
    exemple
    • N-aveau dreptul... d-a fi osebiți din legea comună pentru toți. BĂLCESCU, O. II 14.
      surse: DLRLC
    • Toți. făr-a osebi pe unii, Țel au numai folosința. CONACHI, P. 285.
      surse: DLRLC

etimologie: