opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

usebit, ~ă a, av vz osebit

OSEBI, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti.

OSEBI, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti.

OSEBIT, -Ă, osebiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Deosebit, diferit. ◊ Loc. prep. Osebit de... = în afară de..., pe lângă. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. – V. osebi.

OSEBIT, -Ă, osebiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Deosebit, diferit. ◊ Loc. prep. Osebit de... = în afară de..., pe lângă. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. – V. osebi.

osebi2 [At: PSALT. 208 / V: (reg) us~, osibi, usibi / Pzi: ~besc / E: slv осєбити, особити (сѧ)] (Înv) 1-2 vtr (Pop) A (se) despărți. 3-4 vtr (Pop) A (se) izola. 5 vr (Reg) A se împărți. 6 vt (Reg) A alege. 7 vt (Reg) A îndepărta. 8-9 vtr (Pop) A (se) deosebi. 10 vt (Pop) A lăsa deoparte Si: a excepta.

osebit, ~ă [At: (a. 1702) GCR I, 344/26 / V: (îrg) osib~, us~ / Pl: ~iți, ~e / E: osebi2] (Înv) 1 a (Pop) Despărțit. 2 a (Pop) Izolat. 3 a (Reg) Împărțit. 4 a (Reg) Ales. 5 a Îndepărtat. 6 a Deosebit. 7 a Diferențiat. 8 a Exceptat. 9 a (Rar) Distrus. 10 a Divers. 11 a Special. 12 a Remarcabil. 13 av În afară de aceasta. 14 av În special Si: îndeosebi. 15 av (Îlpp) ~ de... (sau, rar, dintre...) În afară de...

osibi v vz osebi2

osibit, ~ă a, av vz osebit

usebi2 v vz osebi2

usibi v vz osebi2

OSEBI, osebesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și popular) 1. A diferenția, a deosebi (1). (Refl.) Ali se osebește în totul de Hassan. MACEDONSKI, O. IV 96. Eu sînt simțirea aceea prin care s-a osebit omul dintre dobitoace. CONACHI, P. 176. 2. A despărți, a separa, a izola; a împărți, a divide. Împăratu-i osebi, Ca să-i bage cîte unul în persoană a vorbi. PANN, N. H. 72. ◊ Refl. Puterea armată a Moldovei, ca și a Țării Romînești, se osebea în ostași cu leafă (armată) și ostași de scuteală (miliție). BĂLCESCU, O. I 117. 3. A excepta. N-aveau dreptul... d-a fi osebiți din legea comună pentru toți. BĂLCESCU, O. II 14. Toți. făr-a osebi pe unii, Țel au numai folosința. CONACHI, P. 285. – Variantă: (învechit) usebi (GORJAN, H. IV 155) vb. IV.

OSEBIT2, -Ă, osebiți, -te, adj. (Învechit și popular) Care este altfel, care nu e asemenea (cu altul); deosebit (1), diferit. Scria «sară» în trei osebite feluri. NEGRUZZI, S. I 6. 2. Care iese din comun, ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. Cu osebită dragoste... se roagă să nu fie uitată, căci are nevoie de sfaturile dumisale. SADOVEANU, J. 504. Să-l poată-nvăța carte cu vrun metod osebit. PANN, P. V. II 6. Dacă macar firea... l-ar fi împodobit cu vremi osebit dar. DRĂGHICI, R. 5.

OSEBIT1 adv. (Arhaizant și popular; mai ales în loc. prep.) Osebit de... = în afară de..., pe lîngă... Osebit de aceasta, mai veniră la mine doi creștini. GALACTION, O. I 257. Pe cît putea coprinde ochiul, nu se mai zărea împrejur nici o viață, osebit numai de vulturi care da roată pe cer. ODOBESCU, S. III 277. Abia se suise pe tron și primi silnice porunci... pentru plata darurilor obicinuite, osebit de alte cereri cu totul împrotivnice făgăduințelor date. NEGRUZZI, S. II 140. – Variantă: (învechit) usăbit (GORJAN, H. IV 37) adv.

USĂBIT adv. v. osebit1.

USEBI vb. IV v. osebi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

osebi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osebesc, 3 sg. osebește, imperf. 1 osebeam; conj. prez. 1 sg. să osebesc, 3 să osebească

osebi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osebesc, imperf. 3 sg. osebea; conj. prez. 3 să osebească

osebi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osebesc, imperf. 3 sg. osebea; conj. prez. 3 sg. și pl. osebească

osebesc, -beam imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSEBI vb. v. deosebi, desluși, despărți, diferenția, discerne, discrimina, distinge, izola, separa.

OSEBIT adv. v. chiar, îndeosebi, tocmai.

OSEBIT adj. v. anume, anumit, aparte, deosebit, despărțit, diferit, distinct, divers, felurit, izolat, neobișnuit, răzlețit, separat, special, variat.

osebi vb. v. DEOSEBI. DESLUȘI. DESPĂRȚI. DIFERENȚIA. DISCERNE. DISCRIMINA. DISTINGE. IZOLA. SEPARA.

osebit adj. v. ANUME. ANUMIT. APARTE. DEOSEBIT. DESPĂRȚIT. DIFERIT. DISTINCT. DIVERS. FELURIT. IZOLAT. NEOBIȘNUIT. RĂZLEȚIT. SEPARAT. SPECIAL. VARIAT.

osebit adv. v. CHIAR. ÎNDEOSEBI. TOCMAI.

Intrare: osebi (vb.)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • osebi
  • osebire
  • osebit
  • osebitu‑
  • osebind
  • osebindu‑
 singular plural
  • osebește
  • osebiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • osebesc
 (să)
  • osebesc
  • osebeam
  • osebii
  • osebisem
a II-a (tu)
  • osebești
 (să)
  • osebești
  • osebeai
  • osebiși
  • osebiseși
a III-a (el, ea)
  • osebește
 (să)
  • osebească
  • osebea
  • osebi
  • osebise
plural I (noi)
  • osebim
 (să)
  • osebim
  • osebeam
  • osebirăm
  • osebiserăm
  • osebisem
a II-a (voi)
  • osebiți
 (să)
  • osebiți
  • osebeați
  • osebirăți
  • osebiserăți
  • osebiseți
a III-a (ei, ele)
  • osebesc
 (să)
  • osebească
  • osebeau
  • osebiră
  • osebiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usebi
  • usebire
  • usebit
  • usebitu‑
  • usebind
  • usebindu‑
 singular plural
  • usebește
  • usebiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usebesc
 (să)
  • usebesc
  • usebeam
  • usebii
  • usebisem
a II-a (tu)
  • usebești
 (să)
  • usebești
  • usebeai
  • usebiși
  • usebiseși
a III-a (el, ea)
  • usebește
 (să)
  • usebească
  • usebea
  • usebi
  • usebise
plural I (noi)
  • usebim
 (să)
  • usebim
  • usebeam
  • usebirăm
  • usebiserăm
  • usebisem
a II-a (voi)
  • usebiți
 (să)
  • usebiți
  • usebeați
  • usebirăți
  • usebiserăți
  • usebiseți
a III-a (ei, ele)
  • usebesc
 (să)
  • usebească
  • usebeau
  • usebiră
  • usebiseră
usibi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
osibi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: osebit
osebit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osebit
  • osebitul
  • osebitu‑
  • osebită
  • osebita
plural
  • osebiți
  • osebiții
  • osebite
  • osebitele
genitiv-dativ singular
  • osebit
  • osebitului
  • osebite
  • osebitei
plural
  • osebiți
  • osebiților
  • osebite
  • osebitelor
vocativ singular — —
plural — —
usăbit adverb
adverb (I8)
  • usăbit
usebit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usebit
  • usebitul
  • usebitu‑
  • usebită
  • usebita
plural
  • usebiți
  • usebiții
  • usebite
  • usebitele
genitiv-dativ singular
  • usebit
  • usebitului
  • usebite
  • usebitei
plural
  • usebiți
  • usebiților
  • usebite
  • usebitelor
vocativ singular — —
plural — —
osibit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osebit, osebităadjectiv

învechit popular
  • 1. Deosebit, diferit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deosebit diferit
    • format_quote Scria «sară» în trei osebite feluri. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune prepozițională Osebit de... = în afară de..., pe lângă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Osebit de aceasta, mai veniră la mine doi creștini. GALACTION, O. I 257. DLRLC
      • format_quote Pe cît putea coprinde ochiul, nu se mai zărea împrejur nici o viață, osebit numai de vulturi care da roată pe cer. ODOBESCU, S. III 277. DLRLC
      • format_quote Abia se suise pe tron și primi silnice porunci... pentru plata darurilor obicinuite, osebit de alte cereri cu totul împrotivnice făgăduințelor date. NEGRUZZI, S. II 140. DLRLC
      • comentariu DLRLC consideră această locuțiune ca adverb (cu varianta usăbit). dexonline
  • 2. Care iese din comun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ales remarcabil
    • format_quote Cu osebită dragoste... se roagă să nu fie uitată, căci are nevoie de sfaturile dumisale. SADOVEANU, J. 504. DLRLC
    • format_quote Să-l poată-nvăța carte cu vrun metod osebit. PANN, P. V. II 6. DLRLC
    • format_quote Dacă macar firea... l-ar fi împodobit cu vreun osebit dar. DRĂGHICI, R. 5. DLRLC
etimologie:
  • vezi osebi DEX '98 DEX '09

osebi, osebescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv învechit popular A (se) diferenția, a (se) deosebi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deosebi diferenția
    • format_quote Ali se osebește în totul de Hassan. MACEDONSKI, O. IV 96. DLRLC
    • format_quote Eu sînt simțirea aceea prin care s-a osebit omul dintre dobitoace. CONACHI, P. 176. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv învechit popular A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: despărți divide izola separa împărți
    • format_quote Împăratu-i osebi, Ca să-i bage cîte unul în persoană a vorbi. PANN, N. H. 72. DLRLC
    • format_quote Puterea armată a Moldovei, ca și a Țării Romînești, se osebea în ostași cu leafă (armată) și ostași de scuteală (miliție). BĂLCESCU, O. I 117. DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit A lăsa deoparte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: excepta
    • format_quote N-aveau dreptul... d-a fi osebiți din legea comună pentru toți. BĂLCESCU, O. II 14. DLRLC
    • format_quote Toți. făr-a osebi pe unii, Țel au numai folosința. CONACHI, P. 285. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.