3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

USCĂTOÁRE, uscătoare, s. f. Uscătorie. În etajul de jos erau atelierele de talpă, în al doilea, atelierul de negritură și sus, uscătoarea. ARDELEANU, D. 101.

USCĂTOÁRE ~óri f. v. USCĂTORIE. /a usca + suf. ~toare

USCĂTÓR, -OÁRE, uscători, -oare, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă. 2. S. n. Aparat, mașină sau instalație folosită la uscarea artificială a unor materiale. 3. S. f. (Rar) Uscătorie. – Usca + suf. -ător.

uscător, ~oare [At: DRLU / V: usuc~ / Pl: ~i, ~oare / E: usca + -ător] 1 a Care usucă (1). 2 smf (Gmț; îs) ~ de pahare Persoană căreia îi place să bea. 3 sn Aparat, mașină sau instalație care servește la uscarea artificială sau naturală a unor materiale, produse etc. 4 sn (Șîs) ~ de păr Mic aparat electric pentru uscarea rapidă a părului spălat. 5-6 sf (Rar) Uscătorie (1-2). 7 sm Muncitor specializat în procese tehnologice ca uscarea furnirului sau a țesăturilor, după ce acestea au fost vopsite.

USCĂTÓR, -OÁRE, uscători, -oare, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă. 2. S. n. Aparat, mașină sau instalație care servește la uscarea artificială a unor materiale. 3. S. f. Uscătorie. – Usca + suf. -ător.

USCĂTÓR2, -OÁRE, uscători, -oare, adj. Care usucă, zvîntă, zbicește.

USCĂTÓR1, uscătoare, s. n. Aparat, mașină sau instalație care servește la uscatul unor obiecte sau al unor produse agricole, industriale etc. ◊ Uscător de abur = aparat montat pe conductele de abur, pentru a extrage apa formată prin condensarea aburului în timpul circulației lui prin conducte. ♦ Mic aparat (folosit mai ales de coafori) pentru uscarea rapidă a părului spălat.

USCĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care usucă; care zvântă. /a usca + suf. ~tor

USCĂTÓR2 ~oáre n. Aparat, mașină sau instalație pentru uscare. ~ cu foc. /a usca + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uscătoáre (uscătorie) (rar) s. f., g.-d. art. uscătórii; pl. uscătóri

uscătoáre (uscătorie) s. f., g.-d. art. uscătórii; pl. uscătóri

uscătór1 adj. m., pl. uscătóri; f. sg. și pl. uscătoáre

uscătór2 (aparat) s. n., pl. uscătoáre

uscătór adj. m., pl. uscătóri; f. sg. și pl. uscătoáre

uscătór (aparat) s. n., pl. uscătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

USCĂTOÁRE s. v. uscătorie.

Intrare: uscătoare
uscătoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscătoare
  • uscătoarea
plural
  • uscători
  • uscătorile
genitiv-dativ singular
  • uscători
  • uscătorii
plural
  • uscători
  • uscătorilor
vocativ singular
plural
uscătoare2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscătoare
  • uscătoarea
plural
  • uscătoare
  • uscătoarele
genitiv-dativ singular
  • uscătoare
  • uscătoarei
plural
  • uscătoare
  • uscătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: uscător (adj.)
uscător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscător
  • uscătorul
  • uscătoru‑
  • uscătoare
  • uscătoarea
plural
  • uscători
  • uscătorii
  • uscătoare
  • uscătoarele
genitiv-dativ singular
  • uscător
  • uscătorului
  • uscătoare
  • uscătoarei
plural
  • uscători
  • uscătorilor
  • uscătoare
  • uscătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: uscător (aparat)
uscător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscător
  • uscătorul
  • uscătoru‑
plural
  • uscătoare
  • uscătoarele
genitiv-dativ singular
  • uscător
  • uscătorului
plural
  • uscătoare
  • uscătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uscătoare

  • surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • În etajul de jos erau atelierele de talpă, în al doilea, atelierul de negritură și sus, uscătoarea. ARDELEANU, D. 101.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Usca + sufix -ător.
    surse: DEX '09 NODEX

uscător (adj.)

  • 1. Care usucă, care zvântă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Usca + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

uscător (aparat)

  • 1. Aparat, mașină sau instalație folosită la uscarea artificială a unor materiale.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Uscător de abur = aparat montat pe conductele de abur, pentru a extrage apa formată prin condensarea aburului în timpul circulației lui prin conducte.
      surse: DLRLC
    • Mic aparat (folosit mai ales de coafori) pentru uscarea rapidă a părului spălat.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Usca + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX