2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

uscă sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: pvb usca] (Mun) Fitil făcut din fire de bumbac dospite în urină, care, uscat, servește la scăpărătoare în loc de iască.

USCÁ, usúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ◊ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (Absol.) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; p. ext. a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face pe cineva să cheltuiască mult; a ruina, a sărăci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – Lat. exsucare.

usca [At: CORESI, EV. 198 / Pzi: usuc, (reg) usc, usâc, 2 usuci, (reg) uști, ușchi, uschi (P și: bisilabic), ușuci, usâci, 3 usucă, (reg) uscă, ușcă, usăcă, 4 uscăm, (reg) ușcăm, usucăm, 5 uscați, (reg) ușcați, usucați, 6 usucă, (reg) uscă, ușcă / E: ml *exsucare] 1 vtr A scoate total sau parțial umezeala dintr-un obiect pe cale naturală (prin evaporare) sau artificială (printr-un procedeu tehnic) Si: a zbici, a zvânta, (reg) a ojiji. 2 vr (Îe) A se ~ de sete A avea o senzație puternică de sete. 3 vr A-și pierde prin evaporare lichidul aflat la suprafață. 4 vr (Îe) A i se ~ gura (sau gâtul) A avea o puternică senzație de sete. 5 vr (D. umflături cu caracter purulent, iritații cutanate) A pierde lichidul care produce inflamația. 6 vt (C. i. ochii, obrajii, pielea corpului) A freca (ușor) pentru a elimina de pe suprafață lichidul care o umezește. 7 vtrf (D. ochi; adesea îcn) A înceta să mai lăcrimeze. 8 vr (D. lacrimi; adesea îcn) A înceta să mai curgă. 9 vr (Pop; d. carne) A se deshidrata excesiv prin prăjire. 10 vtr (D. plante și părți ale lor; pex, d. pajiști, păduri etc.) A-și pierde (cu totul) seva Si: a se pârjoli, a se ofili, a se veșteji. 11 vr (Rar; d. pământ) A rămâne lipsit de vegetație (din cauza lipsei de apă). 12 vr (Înv; d. semințe) A-și pierde puterea de germinare. 13 vr (Reg; d. cereale) A se coace prea tare și a se scutura. 14 vtf (C. i. apa unui râu, a unui lac etc.) A face să dispară (prin evaporare) Si: a seca. 15 vt(a) (Îe) Bea de usucă sau usucă pe unde trece Bea foarte mult. 16 vt (C. i. alimente, nutreț etc.) A deshidrata pentru conservare. 17 vr (Fig; adesea urmat de determinările „(de) pe picioare”, „din picioare”) A-și pierde vlaga (din cauza unei boli, a unei suferințe etc.). 18 vr (Pex; fig; adesea urmat de determinările „(de) pe picioare”, „din picioare”) A se chinui (7). 19 vr (D. corpul uman, organe sau părți ale lui) A-și pierde puterea vitală. 20 vr (D. corpul uman, organe sau părți ale lui) A se atrofia (1). 21 vr (Fig; d. inimă, suflet) A-și pierde sensibilitatea, căldura. 22 vt (Fig) A face să nu mai existe Si: a distruge (1), a nimici, a prăpădi. 23 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) A bate pe cineva foarte tare Si: bătaie. 24 vt (Îe) L-a bătut de la ~t la mațe Se spune despre cineva care a fost bătut foarte tare. 25 vt (Fam; fig) A face pe cineva să cheltuiască mult Si: a ruina, a sărăci. 26 vt (Fam) A aduce cuiva nenoroc la jocul de cărți. 27 vt (Fam) A face pe cineva să piardă mulți bani, șezându-i alături. 28 vr (Fam; fig) A suferi lipsuri, privațiuni. 29 vr (Fam; fig) A duce o viață grea. 30 vr (Înv; îe) A se ~ de foame A avea o puternică senzație de foame Si: a flămânzi (2). 31 vt (Îe) A ~ zilele (cuiva) A face (cuiva) viața grea.

USCÁ, usúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ♦ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (Absol.) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; p. ext. a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A stoarce pe cineva de bani; a ruina, a sărăci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – Lat. exsucare.

USCÁ, usúc, vb. I. 1. Tranz. A scoate umezeala din sau de pe ceva (printr-un procedeu mecanic sau prin expunere la soare, la vînt, la foc etc.); a zbici, a zvînta. Să nu răcești... Să-ți uscăm hainele. DELAVRANCEA, O. II 351. Pe piscul Grohotișului, un cioban deșteptat de furtună își atîța iar focul, ca să-și usuce opincile. RUSSO, O. 114. Seceră orz de prînzare Și-l usucă-ntr-o căldare. ALECSANDRI, P. P. 353. ◊ Refl. Oaspeții s-au dat lîngă vatră să se usuce. SADOVEANU, O. VIII 255. Ne-am întins la soare să ne uscăm. GALACTION, O. I 62. Ședeam afară la soare cu pielea goală pînă se usca cenușa pe noi. CREANGĂ, A. 28. El intră într-o cafenea de alături, ca să se usuce. EMINESCU, N. 35. (Expr.) A se usca (sau a i se usca cuiva) gura (sau gîtul) de sete, se spune cînd cineva are o senzație puternică de sete, de căldură etc. Striga în gura mare că se usucă de sete. CREANGĂ, P. 242. ◊ Intranz. (În expr.) Bea de usucă = bea foarte mult. (Rar, într-o construcție tranzitivă) Vinul bun, ocaua mică, Beau voinicii de-l usucă. TEODORESCU, P. P. 331. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai verse lacrimi; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. Noapte-n codri mă apucă, Copacilor sînt nălucă, Ochi-mi nu se mai usucă. ALECSANDRI, P. P. 277. ◊ Tranz. Ochii din lacrămi nu și-i mai uscară. ISPIRESCU, L. 162. Mireasa nu mai usca ochii, într-una plîngea. ȘEZ. II 112. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, carne, pește etc. (pentru a le putea conserva mai multă vreme). 3. Refl. (Despre plante, p. ext. despre locul unde cresc) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. Pe unde trece ea, fața pămîntului se usucă. EMINESCU, N. 7. Vara trece, iarna vine, Și tu, codre, te-ai uscat! ALECSANDRI, P. A. 56. Iarba se usucă pe unde călcăm. RUSSO, O. 38. ◊ Fig. Să mă primblu... să mă mai răcoresc, că m-am uscat aici în provinție. ALECSANDRI, T. 197. 4. Refl. (Despre ființe) A-și pierde vlaga, a slăbi peste măsură (ca urmare a unei stări fizice sau psihice chinuitoare). De ce, cînd o văd, mă usuc? SADOVEANU, O. I 290. Moartea... se uscase de se făcuse cîrlig. ISPIRESCU, L. 10. Amîndoi într-o durere se uscau de pe picioare. CONACHI, P. 84. ◊ (Determinat prin «de dor») Te usuci de dorul cui știu eu. CREANGĂ, A. 117. Susano... îmi ești drăguță și mă usuc de dorul tău. ALECSANDRI, T. 706. ◊ Tranz. fact. La Sebiș ori în altă parte Mereu același dor de ducă Spre Nu-știu-unde mă usucă, Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, V. 16. Această idee îl usucă pe picioare. ALECSANDRI, S. 8. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia, a se închirci. De ce nu-mi răspunzi? Ți s-a uscat limba? CONTEMPORANUL, VIII 118. ◊ Tranz. (Atestat în forma usuca) Trecînd un glonț de tun aproape, mi-au usucat un picior ș-am rămas invalid. BUDAI-DELRANU, Ț. 66. (Fig.) Învățătura cărților nu i-a uscat inima, cum se întîmplă adesea. C. PETRESCU, A. R. 23. ◊ Intranz. (Rar) Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tînăr, vesel. EMINESCU, O. I 65. 6. Tranz. fact. Fig. (Rar) A face să cheltuiască mult, a stoarce de bani; a ruina. Nu pre am parale la mine, că... Bucureștiu ista m-o uscat. C. PETRESCU, Î. II 198. – Prez. ind. și: usc (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59). – Variantă; usucá vb. I.

A USCÁ usúc tranz. A face să se usuce; a seca; a asana. ◊ Bea de usucă face abuz de băuturi alcoolice. /<lat. exsucare

A SE USCÁ mă usúc intranz. 1) A rămâne fără apă sau umezeală. Pământul se usucă. Rufele s-au uscat.A i ~ cuiva ochii (sau lacrimile) a nu mai plânge. A i ~ cuiva gura (sau limba, gâtul) a avea o senzație puternică de sete. 2) (despre vegetație) A-și pierde cu totul seva (de secetă, de frig etc.); a pieri. Iarba s-a uscat. 3) (despre ființe) A slăbi tare (din cauza unei suferințe fizice sau morale). ~ de jale. ~ de durere. 4) (despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie; a se degrada fizic; a se atrofia; a seca. /<lat. exsucare

uscà v. 1. a (se) face uscat; 2. fig. a lâncezi: a se usca de dor. [Lat. EXSUCARE (din SUCUS)].

2) usúc (est) și usc (vest), a uscá v. tr. (lat. ex-súco, -sucáre, a stoarce, d. sucus, suc; it. asciugare, pv. asugar, fr. essuyer, cat. aixugar, sp. enj-, pg. enx-. Usc s’a format din uscăm. Se conj. usuc, usucĭ, usucă; să usuce saŭ usc, uștĭ, uscă; să uște, ĭar în colo, uscăm ș. a. Cp. cu mănînc). Scot umezeala: soarele și vîntu usucă drumurile. V. refl. Mor (vorbind de plante): copacu s’a uscat. Fig. Mă consum de boală, de întristare, de dor: se usca pe picĭoare săracu! V. sec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uscá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. usúc, 2 sg. usúci, 3 usúcă, 1 pl. uscắm; conj. prez. 3 să usúce

uscá vb., ind. prez. 1 sg. usúc, 2 sg. usúci, 3 sg. și pl. usúcă, 1 pl. uscăm; conj. prez. 3 sg. și pl. usúce

usuc, usuci 2, usucă 3, uscăm 1 pl., uscați 2 pl., usucă 3 pl., usuce 3 conj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

USCÁ vb. 1. a se zbici, a se zvânta, (înv. și reg.) a se prăji. (Rufele s-au ~.) 2. v. deshidrata. 3. v. ofili. 4. a se împietri, a se întări, a se învârtoșa. (Pâinea veche s-a ~.)

USCÁ vb. v. atrofia, calici, degenera, ruina, sărăci, scăpăta, seca.

USCA vb. 1. a se zbici, a se zvînta, (înv. și reg.) a se prăji. (Rufele s-au ~.) 2. a deshidrata. (A ~ legume.) 3. a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

usca vb. v. ATROFIA. CALICI. DEGENERA. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. SECA.

arată toate definițiile

Intrare: uscă
uscă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: usca
usca1 (1 usuc) verb grupa I conjugarea I
verb (VT12)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usca
  • uscare
  • uscat
  • uscatu‑
  • uscând
  • uscându‑
singular plural
  • usu
  • uscă
  • uscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usuc
  • usc
(să)
  • usuc
  • usc
  • uscam
  • uscai
  • uscasem
a II-a (tu)
  • usuci
  • uști
(să)
  • usuci
  • uști
  • uscai
  • uscași
  • uscaseși
a III-a (el, ea)
  • usu
  • uscă
(să)
  • usuce
  • uște
  • usca
  • uscă
  • uscase
plural I (noi)
  • uscăm
(să)
  • uscăm
  • uscam
  • uscarăm
  • uscaserăm
  • uscasem
a II-a (voi)
  • uscați
(să)
  • uscați
  • uscați
  • uscarăți
  • uscaserăți
  • uscaseți
a III-a (ei, ele)
  • usu
  • uscă
(să)
  • usuce
  • uște
  • uscau
  • usca
  • uscaseră
usca2 (1 usc) verb grupa I conjugarea I
verb (VT16)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usca
  • uscare
  • uscat
  • uscatu‑
  • uscând
  • uscându‑
singular plural
  • uscă
  • uscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usc
(să)
  • usc
  • uscam
  • uscai
  • uscasem
a II-a (tu)
  • uști
(să)
  • uști
  • uscai
  • uscași
  • uscaseși
a III-a (el, ea)
  • uscă
(să)
  • uște
  • usca
  • uscă
  • uscase
plural I (noi)
  • uscăm
(să)
  • uscăm
  • uscam
  • uscarăm
  • uscaserăm
  • uscasem
a II-a (voi)
  • uscați
(să)
  • uscați
  • uscați
  • uscarăți
  • uscaserăți
  • uscaseți
a III-a (ei, ele)
  • uscă
(să)
  • uște
  • uscau
  • usca
  • uscaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usuca
  • usucare
  • usucat
  • usucatu‑
  • usucând
  • usucându‑
singular plural
  • usu
  • usucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usuc
(să)
  • usuc
  • usucam
  • usucai
  • usucasem
a II-a (tu)
  • usuci
(să)
  • usuci
  • usucai
  • usucași
  • usucaseși
a III-a (el, ea)
  • usu
(să)
  • usuce
  • usuca
  • usucă
  • usucase
plural I (noi)
  • usucăm
(să)
  • usucăm
  • usucam
  • usucarăm
  • usucaserăm
  • usucasem
a II-a (voi)
  • usucați
(să)
  • usucați
  • usucați
  • usucarăți
  • usucaserăți
  • usucaseți
a III-a (ei, ele)
  • usu
(să)
  • usuce
  • usucau
  • usuca
  • usucaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

usca usuca

  • 1. tranzitiv reflexiv A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: zbici (usca) zvânta attach_file 7 exemple
    exemple
    • Să nu răcești... Să-ți uscăm hainele. DELAVRANCEA, O. II 351.
      surse: DLRLC
    • Pe piscul Grohotișului, un cioban deșteptat de furtună își atîța iar focul, ca să-și usuce opincile. RUSSO, O. 114.
      surse: DLRLC
    • Seceră orz de prînzare Și-l usucă-ntr-o căldare. ALECSANDRI, P. P. 353.
      surse: DLRLC
    • Oaspeții s-au dat lîngă vatră să se usuce. SADOVEANU, O. VIII 255.
      surse: DLRLC
    • Ne-am întins la soare să ne uscăm. GALACTION, O. I 62.
      surse: DLRLC
    • Ședeam afară la soare cu pielea goală pînă se usca cenușa pe noi. CREANGĂ, A. 28.
      surse: DLRLC
    • El intră într-o cafenea de alături, ca să se usuce. EMINESCU, N. 35.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie reflexiv A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Striga în gura mare că se usucă de sete. CREANGĂ, P. 242.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie absolut Bea de usucă = bea foarte mult.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Vinul bun, ocaua mică, Beau voinicii de-l usucă. TEODORESCU, P. P. 331.
        surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Noapte-n codri mă apucă, Copacilor sînt nălucă, Ochi-mi nu se mai usucă. ALECSANDRI, P. P. 277.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Ochii din lacrămi nu și-i mai uscară. ISPIRESCU, L. 162.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Mireasa nu mai usca ochii, într-una plîngea. ȘEZ. II 112.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deshidrata
  • 3. reflexiv tranzitiv A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: slăbi attach_file 3 exemple
    exemple
    • De ce, cînd o văd, mă usuc? SADOVEANU, O. I 290.
      surse: DLRLC
    • Moartea... se uscase de se făcuse cîrlig. ISPIRESCU, L. 10.
      surse: DLRLC
    • Amîndoi într-o durere se uscau de pe picioare. CONACHI, P. 84.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin extensiune A (se) chinui, a (se) consuma.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 4 exemple
      exemple
      • Te usuci de dorul cui știu eu. CREANGĂ, A. 117.
        surse: DLRLC
      • Susano... îmi ești drăguță și mă usuc de dorul tău. ALECSANDRI, T. 706.
        surse: DLRLC
      • La Sebiș ori în altă parte Mereu același dor de ducă Spre Nu-știu-unde mă usucă, Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, V. 16.
        surse: DLRLC
      • Această idee îl usucă pe picioare. ALECSANDRI, S. 8.
        surse: DLRLC
    • 3.2. reflexiv (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • De ce nu-mi răspunzi? Ți s-a uscat limba? CONTEMPORANUL, VIII 118.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Trecînd un glonț de tun aproape, mi-au usucat un picior ș-am rămas invalid. BUDAI-DELEANU, Ț. 66.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv figurat Învățătura cărților nu i-a uscat inima, cum se întîmplă adesea. C. PETRESCU, A. R. 23.
        surse: DLRLC
      • intranzitiv rar Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tînăr, vesel. EMINESCU, O. I 65.
        surse: DLRLC
  • 4. reflexiv (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Pe unde trece ea, fața pămîntului se usucă. EMINESCU, N. 7.
      surse: DLRLC
    • Vara trece, iarna vine, Și tu, codre, te-ai uscat! ALECSANDRI, P. A. 56.
      surse: DLRLC
    • Iarba se usucă pe unde călcăm. RUSSO, O. 38.
      surse: DLRLC
    • figurat Să mă primblu... să mă mai răcoresc, că m-am uscat aici în provinție. ALECSANDRI, T. 197.
      surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv figurat familiar A face pe cineva să cheltuiască mult.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ruina sărăci attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu pre am parale la mine, că... Bucureștiu ista m-o uscat. C. PETRESCU, Î. II 198.
      surse: DLRLC
  • 6. reflexiv figurat familiar A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: