3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URZICÁRE, urzicări, s. f. Acțiunea de a (se) urzica și rezultatul ei. – V. urzica.

URZICÁRE, urzicări, s. f. Acțiunea de a (se) urzica și rezultatul ei. – V. urzica.

urzicare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~cări / E: urzica] 1 Producere a unei usturimi dureroase (și a unei bășicări) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante ori animale urticante Si: (rar) urzicat1. 2 (Fig) Critică (usturătoare).

URZICÁRE, urzicări, s. f. Acțiunea de a (se) urzica și rezultatul ei; fig. critică usturătoare, satirizare. Critici și urzicări la adresa oamenilor însemnați. ODOBESCU, S. I 41.

URZICÁ, urzíc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) produce o usturime dureroasă (și o iritație) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. – Din urzică.

urzica [At: ANON. CAR. / Pzi: urzic / E: urzică] 1-2 vtr (D. ființe) A (-și) produce o usturime dureroasă (și o bășicare) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante ori animale urticante. 3 vt (Fig) A înțepa cu vorba Si: a ironiza, a satiriza.

urzicar [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~e sn, ~i sm / E: urzică + -ar] 1 snm Loc pe care cresc multe urzici (1). 2 sm (Pop) Copil din flori Si: bastard (1). 3 sm Pasăre mică, cu penele de culoare închisă, care trăiește mai mult prin urzici (Saxicola rubetra). 4 sm (Ent) Fluture-roșu (Vanesa urticae). 5 sn (îvr) Pojar. 6 sn (Trs) Giulgiu cu care se acoperă mortul Si: urzică (9).

URZICÁ, urzíc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) produce o usturime dureroasă (și o bășicare) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. – Din urzică.

URZICÁ, urzíc, vb. I. Tranz. 1. (Despre urzici, p. ext. despre alte plante) A produce prin atingere o usturime dureroasă (și o bășicare a pielii). Urzica... urzică împrejuru-i pe cîți îi atinse. PANN, la TDRG. ◊ Intranz. Fig. Începuse să bată un vîntuleț care cam urzica. La TDRG. ♦ (Despre persoane) A atinge cu o urzică sau, p. ext., cu altă plantă, producînd o usturime dureroasă (și o bășicare a pielii). Prind a o urzica pe mîni. MARIAN, NA. 270. ♦ Refl. A-și bășica pielea (prin atingerea de urzici). S-a urzicat la picioare. 2. Fig. A înțepa, a pișca cu vorba, a batjocori, a satiriza. Nu-i rostesc mîrșavul nume... Nici nu scriu aceste versuri ca să-l bat ori să-l urzic. MACEDONSKI, O. I 9. Satira... urzicînd pe cei demni de rîs și de reprobațiune... are o origină foarte veche. ODOBESCU, S. I 32.

URZICÁR1, urzicare, s. n. (Regional) Pînză care se pune pe fața și pe trupul mortului. În Munții Apuseni ai Transilvaniei, trupul mortului se acopere asemenea cu o pînză albă țesută în casă, care se numește urzicar. MARIAN, Î. 247.

URZICÁR1, urzicare, s. n. 1. (Rar) Loc pe care cresc multe urzici. 2. (Reg.) Pânză cu care se acoperă fața și trupul mortului. – Din urzică + suf. -ar.

A URZICÁ urzíc tranz. 1) (despre plante urzicătoare sau alți factori de acest gen) A supune unei senzații de usturime (în urma atingerii de piele). 2) (despre persoane) A atinge cu o urzică (sau cu altă plantă urzicătoare), producând usturime. 3) fig. (persoane) A înțepa cu vorba; a ataca cu vorbe usturătoare. /Din urzică

A SE URZICÁ mă urzíc intranz. A simți usturime la atingerea cu urzicile. /Din urzică

urzíc, a v. tr. (d. urzică). Înțep cu urzicĭ: nu umblațĭ cu picĭoarele goale, că vă urzicațĭ! Fig. Împung cu vorba: vorba ceĭa îl urzicase răŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urzicáre s. f., g.-d. art. urzicắrii; pl. urzicắri

urzicáre s. f., g.-d. art. urzicării; pl. urzicări

urzicá (a ~) vb., ind. prez. 3 urzícă

urzicá vb., ind. prez. 1 sg. urzíc, 3 sg. și pl. urzícă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URZICÁ vb. v. ironiza, persifla, zeflemisi.

arată toate definițiile

Intrare: urzicare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzicare
  • urzicarea
plural
  • urzicări
  • urzicările
genitiv-dativ singular
  • urzicări
  • urzicării
plural
  • urzicări
  • urzicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: urzica
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urzica
  • urzicare
  • urzicat
  • urzicatu‑
  • urzicând
  • urzicându‑
singular plural
  • urzi
  • urzicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urzic
(să)
  • urzic
  • urzicam
  • urzicai
  • urzicasem
a II-a (tu)
  • urzici
(să)
  • urzici
  • urzicai
  • urzicași
  • urzicaseși
a III-a (el, ea)
  • urzi
(să)
  • urzice
  • urzica
  • urzică
  • urzicase
plural I (noi)
  • urzicăm
(să)
  • urzicăm
  • urzicam
  • urzicarăm
  • urzicaserăm
  • urzicasem
a II-a (voi)
  • urzicați
(să)
  • urzicați
  • urzicați
  • urzicarăți
  • urzicaserăți
  • urzicaseți
a III-a (ei, ele)
  • urzi
(să)
  • urzice
  • urzicau
  • urzica
  • urzicaseră
Intrare: urzicar (pânză, loc)
urzicar1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzicar
  • urzicarul
  • urzicaru‑
plural
  • urzicare
  • urzicarele
genitiv-dativ singular
  • urzicar
  • urzicarului
plural
  • urzicare
  • urzicarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urzicare

  • 1. Acțiunea de a (se) urzica și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi urzica
    surse: DEX '98 DEX '09

urzica

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) produce o usturime dureroasă (și o iritație) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Urzica... urzică împrejuru-i pe cîți îi atinse. PANN, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv figurat Începuse să bată un vîntuleț care cam urzica. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Prind a o urzica pe mîni. MARIAN, NA. 270.
      surse: DLRLC
    • S-a urzicat la picioare.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A înțepa cu vorba.
    exemple
    • Nu-i rostesc mîrșavul nume... Nici nu scriu aceste versuri ca să-l bat ori să-l urzic. MACEDONSKI, O. I 9.
      surse: DLRLC
    • Satira... urzicînd pe cei demni de rîs și de reprobațiune... are o origină foarte veche. ODOBESCU, S. I 32.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • urzică
    surse: DEX '98 DEX '09

urzicar (pânză, loc)

  • 1. regional Pânză care se pune pe fața și pe trupul mortului.
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • În Munții Apuseni ai Transilvaniei, trupul mortului se acopere asemenea cu o pînză albă țesută în casă, care se numește urzicar. MARIAN, Î. 247.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Loc pe care cresc multe urzici.
    surse: DLRM

etimologie:

  • urzică + sufix -ar.
    surse: DLRM