9 definiții pentru urluitoare uruitoare

URLUITOÁRE, urluitori, s. f. Mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase. [Pr.: -lu-i-. – Var.: uruitoáre s. f.] – Urlui + suf. -toare.

URLUITOÁRE, urluitori, s. f. Mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase. [Pr.: -lu-i-. - Var.: uruitoáre s. f.] – Urlui + suf. -toare.

URLUITOÁRE, urluitori, s. f. Mașină care servește la urluirea boabelor furajere sau a turtelor de semințe oleaginoase. – Variantă: uruitoáre s. f.

urluitoáre (-lu-i-) s. f., g.-d. art. urluitórii; pl. urluitóri

urluitoáre s. f., g.-d. art. urluitórii; pl. urluitóri

URLUITOÁRE ~óri f. Mașină pentru producerea urluielii; mașină de urluit. /a urlui + suf. ~toare

URUITOÁRE s. f. v. urluitoare.

URUITOÁRE s. f. v. urluitoare.

URUITOÁRE s. f. v. urluitoare.

Intrare: urluitoare
urluitoare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urluitoare urluitoarea
plural urluitori urluitorile
genitiv-dativ singular urluitori urluitorii
plural urluitori urluitorilor
vocativ singular
plural
uruitoare
substantiv feminin (F116) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular uruitoare uruitoarea
plural uruitori uruitorile
genitiv-dativ singular uruitori uruitorii
plural uruitori uruitorilor
vocativ singular
plural