2 definiții pentru uriadnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URIÁDNIC, uriadnici, s. m. (Învechit) Subofițer în armata țaristă; funcționar inferior în poliția rurală din timpul țarilor. Colo lîngă ușă șede și uriadnicul și ne privește. CONTEMPORANUL, III 821.

URIÁDNIC, uriadnici, s. m. (Înv.) Subofițer în armata țaristă; funcționar inferior în poliția rurală din timpul țarilor. – Rus. urjadnik.

Intrare: uriadnic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uriadnic
  • uriadnicul
  • uriadnicu‑
plural
  • uriadnici
  • uriadnicii
genitiv-dativ singular
  • uriadnic
  • uriadnicului
plural
  • uriadnici
  • uriadnicilor
vocativ singular
  • uriadnicule
  • uriadnice
plural
  • uriadnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uriadnic

  • 1. învechit Subofițer în armata țaristă; funcționar inferior în poliția rurală din timpul țarilor.
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • Colo lîngă ușă șede și uriadnicul și ne privește. CONTEMPORANUL, III 821.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • urjadnik
    surse: DLRM