2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

urgisi sf vz urgisit2

URGISÍT, -Ă, urgisiți, -te, adj. 1. (Pop.) Care are de îndurat mari neplăceri, necazuri, persecuții. ♦ (Despre obiecte) Aruncat, părăsit, desconsiderat. 2. (înv.; adesea substantivat) Nesuferit, rău, afurisit. ♦ Blestemat; necurat. – V. urgisi.

urgisit1, ~ă [At: PRAV. 29 / V: (înv) ~ges~, (reg) ~ghisa / Pl: ~iți, ~e / E: urgisi] 1 a Antipatic (1). 2 a Afurisit (4). 3 a Care merită o pedeapsă. 4 a (Mai ales în basme) Nefavorabil. 5 a (Mai ales în basme) Blestemat2 (1). 6 a Persecutat. 7 a îndurerat. 8 a (Nob) Care evocă tristețe. 9 a Părăsit. 10 a Izolat. 11 a Desconsiderat2 (1). 12 a (Înv) Înlăturat dintr-o funcție, demnitate Si: repudiat, izgonit. 13 a (D. soli) Alungat2 (3). 14 a (Reg; d. ființe) Slab. 15 a (Reg; d. ființe) Bolnăvicios (1). 16 sma (Reg; în descântece) Nume dat unui duh rău despre care se crede că provoacă boli.

urgisit2 sn [At: AN. DOBR. VII, 138 / V: sf / Pl: (rar) ~uri / E: urgisi] (Pop) Persecutare.

URGISÍT, -Ă, urgisiți, -te, adj. 1. (Pop.) Care are de îndurat mari neplăceri, necazuri, persecuții. ♦ (Despre obiecte) Aruncat, părăsit, desconsiderat. 2. (Înv.; adesea substantival) Nesuferit, rău, afurisit. ♦ Blestemat; necurat. – V. urgisi.

URGISÍT, -Ă, urgisiți, -te, adj. 1. Năpăstuit, persecutat. Se credea pe drept, condamnată, urgisită pentru toată viața. BART, E. 258. Urgisita și zbuciumata lui soție scoase acum pe tipsie și cloșca cu puii de aur. CREANGĂ, P. 99. ◊ (Substantivat) Nu puteau ca să prevadă c-am să fiu un urgisit. MACEDONSKI, O. I 72. ♦ (Despre obiecte) Aruncat, părăsit, năpustit, desconsiderat. [Sărăcia] găsise un tron vechi, urgisit într-un colț. ISPIRESCU, L. 205. Luînd istoria romînilor de Petru Maior, ajutat de abecedarul urgisit, în puține ceasuri am învățat a ceti. NEGRUZZI, S. I 11. 2. Nesuferit, rău, afurisit. Noi, pe mări robite Urgisiților Ahei, Noi ne ducem risipite Prin pămînturi fără zei! COȘBUC, P. II 11. Urîtul cel urgisit, care usucă și topește, mereu și necurmat în inima copilei se prefira. ODOBESCU, S. III 204. ♦ (Mai ales în basme) Blestemat; necurat. Feciorul de împărat făcu ochii roată d-asupra văii urgisite. ODOBESCU, S. III 187. Păstorul plin de groază rămînea încremenit; Nu putea ști cine rîde, căci el nu vedea nimică Din acele drăcii multe, ci fugea cu mare frică De acel loc urgisit. NEGRUZZI, S. II 87. ◊ (Substantivat) Urgisita de zmeoaică unde venea, măre, venea, turbată de mînie. ISPIRESCU, L. 318.

URGISÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A URGISI și A SE URGISI. 2) Care nu poate fi suportat. 3) (despre obiecte) Care este lăsat la voia întâmplării; aruncat. /v. a (se) urgisi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URGISÍT adj., s. 1. adj. v. persecutat. 2. adj., s. v. oprimat.

URGISÍT adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.

urgisit adj., s. v. AFURISIT. BLESTEMAT. CÎINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS.

URGISIT adj., s. 1. adj. năpăstuit, nedreptățit, oropsit, persecutat, (pop.) obidit. (Om ~.) 2. adj., s. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apăsat, despuiat. (Masele ~ s-au ridicat la luptă.)

Intrare: urgisită
urgisită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: urgisit
urgisit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urgisit
  • urgisitul
  • urgisitu‑
  • urgisi
  • urgisita
plural
  • urgisiți
  • urgisiții
  • urgisite
  • urgisitele
genitiv-dativ singular
  • urgisit
  • urgisitului
  • urgisite
  • urgisitei
plural
  • urgisiți
  • urgisiților
  • urgisite
  • urgisitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urgisit

  • 1. popular Care are de îndurat mari neplăceri, necazuri, persecuții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: năpăstuit persecutat attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se credea pe drept, condamnată, urgisită pentru toată viața. BART, E. 258.
      surse: DLRLC
    • Urgisita și zbuciumata lui soție scoase acum pe tipsie și cloșca cu puii de aur. CREANGĂ, P. 99.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Nu puteau ca să prevadă c-am să fiu un urgisit. MACEDONSKI, O. I 72.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Despre obiecte:
      exemple
      • [Sărăcia] găsise un tron vechi, urgisit într-un colț. ISPIRESCU, L. 205.
        surse: DLRLC
      • Luînd istoria romînilor de Petru Maior, ajutat de abecedarul urgisit, în puține ceasuri am învățat a ceti. NEGRUZZI, S. I 11.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Noi, pe mări robite Urgisiților Ahei, Noi ne ducem risipite Prin pămînturi fără zei! COȘBUC, P. II 11.
      surse: DLRLC
    • Urîtul cel urgisit, care usucă și topește, mereu și necurmat în inima copilei se prefira. ODOBESCU, S. III 204.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Feciorul de împărat făcu ochii roată d-asupra văii urgisite. ODOBESCU, S. III 187.
        surse: DLRLC
      • Păstorul plin de groază rămînea încremenit; Nu putea ști cine rîde, căci el nu vedea nimică Din acele drăcii multe, ci fugea cu mare frică De acel loc urgisit. NEGRUZZI, S. II 87.
        surse: DLRLC
      • (și) substantivat Urgisita de zmeoaică unde venea, măre, venea, turbată de mînie. ISPIRESCU, L. 318.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi urgisi
    surse: DEX '98 DEX '09