6 definiții pentru orgar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

orgar sm [At: T. PAPAHAGI, M. 61, 228 / Pl: ~i / E: ns cf mg varga] (Reg) Tăbăcar.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORGAR s. v. argăsitor, tăbăcar.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

orgar, orgari, s.m. – (reg.; înv.) Persoană care se ocupă cu tăbăcirea pieilor; tăbăcar. (Maram.). – Din oargă + suf. -ar (Frățilă).

orgar, -i, s.m. – Persoană care se ocupă cu tăbăcirea pieilor; tăbăcar. Atestat numai în Maram. – Probabil în rel. cu magh. varga „cizmar” (cf. MDA).

Intrare: orgar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orgar
  • orgarul
  • orgaru‑
plural
  • orgari
  • orgarii
genitiv-dativ singular
  • orgar
  • orgarului
plural
  • orgari
  • orgarilor
vocativ singular
plural
urgar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)