URETRO- v. uretră.

URETR(O)-, -URETRIE elem. „uretră”. (< fr. urétr/o/-, -uréthrie, cf. gr. ourethra)

URETR- v. uretră.

URETRĂ s.f. Canal prin care se scurge urina din vezica urinară în afară. // (În forma uretr-, uretro-) Element prin de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) uretră”, „uretral”. [Var. uretru s.n. / < fr. urètre, cf. gr. ourethra].

-URETRIE elem. uretr(o)-.

URETRO- „uretră, uretral”. ◊ gr. ourethra „uretră” > fr. uréthro-, germ. id., engl. id., it. uretro- > rom. uretro-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., explorare radiologică a uretrei; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală a uretrei; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a uretrei; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie uretrală; ~scop (v. -scop), s. n., aparat medical utilizat la examinarea mucoasei uretrale; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare endoscopică a uretrei; ~stenie (v. -stenie), s. f., strictură uretrală; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere chirurgicală a unui canal urinar artificial pe traiectul uretrei; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat în uretrotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a uretrei.

URETR-, v. URETRO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere a uretrei; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție a unei porțiuni din peretele uretral.

-URETRIE „uretră”. ◊ gr. ourethra „uretră” > fr. -uréthrie, engl. -urethria > rom. -uretrie.