11 definiții pentru uro (urină)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URO1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) urină”, „urinare”, „acid uric”, „uree”. [Var. ur-, ureo-. / < fr., it. uro-, cf. gr. ouron – urină].

URO1-, UREO-, -UREZĂ, -URIE, URINI-, elem. „Urină”, „uree, acid uric”. (din fr. uro-, uréo-, -urèse, -urie, urini-; cf. gr. ouron, ouresis)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

URO-1 „urină, urinar, uree, acid uric”. ◊ gr. ouron „urină” > fr. uro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. uro-.~chimografie (~kimografie) (v. chimo-1, v. -grafie), s. f., metodă radiochimografică pentru studiul mișcărilor chinetice ale arborelui ureteropielocaliceal; ~crom (v. -crom), s. n., substanță azotoasă care conține pigmenți urinari; ~cultură (v. -cultură), s. f., examinare metodică a culturii microbiene din urină; ~densimetru (v. densi-, v. -metru1), s. n., aparat cu care se măsoară densitatea urinii; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă de a nu fi surprins de nevoia de a urina; ~gen (v. -gen1), adj., care produce urina; ~grafie (v. -grafie), s. f., examen radiologic al căilor urinare; ~gramă (v. -gramă), s. f., metodă de determinare cantitativă a elementelor formate din sedimentul urinar; ~lit (v. -lit1), s. n., calcul urinar; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază căile urinare și patologia acestora; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument care folosește la determinarea densității urinii; ~patie (v. -patie), s. f., stare patologică a căilor urinare; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de formare a urinii; ~scopie (v. -scopie), s. f., 1. Examinare endoscopică a urinii. 2. Analiză de laborator a urinii; ~terapie (v. -terapie), s. f., întrebuințare terapeutică a urinii; ~toxie (v. -toxie), s. f., grad de toxicitate pe care îl prezintă urina în cursul anumitor infecții.

UR-, v. URO-1.~emie (v. -emie), s. f., creștere patologică a cantității de uree sau de acid uric din sînge; ~hidroză (v. -hidroză), s. f., sudoare care conține multă uree; ~odinie (v. -odinie), s. f., micțiune dureroasă.

-UREZĂ „urină, urinare”. ◊ gr. ouresis „urinare” > fr. -urése, germ. id. > rom. -ureză.

URINI- „urină, urinar”. ◊ L. urina „urină” > fr. urini-, engl. id. > rom. urini-.~fer (v. -fer), adj., 1. Care transportă urina. 2. Care se referă la urină sau la organele urinare; ~par (v. -par), adj., care produce urină.

Intrare: uro (urină)
prefix (I7-P)
  • uro
afix (I7)
  • ur
prefix (I7-P)
  • ureo
sufix (I7-S)
  • ure
urini1 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • urini
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uroelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) urină”, „urinare”, „acid uric”, „uree”. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.