urechist [At: DLR / Pl: ~iști, ~e / E: ureche + -ist] 1 smf Persoană care cântă după ureche (84) Si: (fam; iuz) urecheant. 2 a Care critică sau recenzează o carte cunoscând-o superficial. 3 a Care este documentat insuficient, din auzite.

urechist, -ă adj. (formație glumeață) (Care critică, recenzează) După ureche, superficial ◊ „Din păcate, creatorul și scriitorul tânăr substituie din ce în ce mai mult lectura crâncenă și învățarea modelelor ilustre cu informația superficială, cu metoda urechistă. Nu se citesc romane, se citesc fragmente. Nu se citesc cărți, se citesc articole despre cărți.” Sc. 20 II 74 p. 5. ◊ „Criticul are independență de spirit, pe când recenzentul «urechist», remorcat, de regulă, la un grup, apreciază opera în funcție de criterii exterioare literaturii.” Luc. 1 VI 74 p. 7 (din ureche + -ist)

+urechist (fam.) adj. m., s. m., pl. urechiști; adj. f., s. f. urechistă, pl. urechiste

urechist, urechiști s. m. 1. (intl.) agent de poliție. 2. cântăreț care nu știe să citească o partitură. 3. diletant, amator (într-un anumit domeniu).