urecher [At: ANTROP. 33/23 / Pl: ~i sm, ~e sn / E: ureche + -er] 1 sm (Bot; reg; șîc ~-foarte-mic) Urechea-babei (Peziza coccinea). 2 sn (Îrg) Degetul mic al mâinii. 3 sn (La aparatele telefonice vechi) Receptor.

urechér n., pl. e (d. ureche). Căpăcelu pe care-l țiĭ la ureche cînd vorbeștĭ la telefon (VR. 1909, 6, 336).