URDIUGAȘ < magh. ördöngös „îndrăcit, vrăjitor”. 1. – Tador, 1479 (Ștef); Urdugaș, T. (16 A I 428); Iurdugaș, Toader (16 A IV 135, 268; 17 A I 240); numele în aceste forme privește una și aceeași persoană, redat și în traducere: Urdiugaș zis și Dracea și Ordongaci (Sur XX). 2. Hurdugaci b., ard. (Ard II 232); Hurducaciu (Viciu 16). 3. Ordîncușa, vale, t.