opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URBANIZAT, -Ă, urbanizați, -te, adj. Care a căpătat caracter urban, citadinizat. – V. urbaniza.

URBANIZAT, -Ă, urbanizați, -te, adj. Care a căpătat caracter urban, citadinizat. – V. urbaniza.

URBANIZA, urbanizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta un caracter urban, citadin. – Din fr. urbaniser.

URBANIZA, urbanizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta un caracter urban, citadin. – Din fr. urbaniser.

urbaniza [At: BUL. FIL. III, 186 / Pzi: ~zez / E: fr urbaniser] 1 vt A da un caracter urban (1) Si: a orășeniza. 2 vt A căpăta un caracter urban (1).

URBANIZA, urbanizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în aplicare principiile urbanistice, pentru a da unei localități aspect de oraș.

URBANIZA vb. I. tr. A da un caracter urban, a citadiniza. ♦ A transforma o localitate după principiile urbanistice. [< fr. urbaniser].

URBANIZA vb. tr., refl. a da, a căpăta un caracter urban, citadin. (< fr. urbaniser)

A URBANIZA ~ez tranz. A face să se urbanizeze; a orășeniza. /<fr. urbaniser

A SE URBANIZA mă ~ez intranz. 1) (despre localități rurale) A căpăta trăsături urbane; a deveni oraș; a se orășeniza. 2) (despre persoane) A-și însuși modul de viață și de comportare al orășenilor; a deveni orășean; a se orășeniza. /<fr. urbaniser

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urbaniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. urbanizez, 3 urbanizează; conj. prez. 1 sg. să urbanizez, 3 să urbanizeze

urbaniza (a ~) vb., ind. prez. 3 urbanizează

urbaniza vb., ind. prez. 1 sg. urbanizez, 3 sg. și pl. urbanizează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URBANIZAT adj. orășenizat. (Populație ~.)

URBANIZAT adj. orășenizat. (Populație ~.)

URBANIZA vb. a (se) orășeniza, (rar) a (se) citadiniza, a (se) târgoveți.

URBANIZA vb. a (se) orășeniza, (rar) a (se) citadiniza, a (se) tîrgoveți.

Intrare: urbanizat
urbanizat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urbanizat
  • urbanizatul
  • urbanizatu‑
  • urbanizată
  • urbanizata
plural
  • urbanizați
  • urbanizații
  • urbanizate
  • urbanizatele
genitiv-dativ singular
  • urbanizat
  • urbanizatului
  • urbanizate
  • urbanizatei
plural
  • urbanizați
  • urbanizaților
  • urbanizate
  • urbanizatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: urbaniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urbaniza
  • urbanizare
  • urbanizat
  • urbanizatu‑
  • urbanizând
  • urbanizându‑
 singular plural
  • urbanizează
  • urbanizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urbanizez
 (să)
  • urbanizez
  • urbanizam
  • urbanizai
  • urbanizasem
a II-a (tu)
  • urbanizezi
 (să)
  • urbanizezi
  • urbanizai
  • urbanizași
  • urbanizaseși
a III-a (el, ea)
  • urbanizează
 (să)
  • urbanizeze
  • urbaniza
  • urbaniză
  • urbanizase
plural I (noi)
  • urbanizăm
 (să)
  • urbanizăm
  • urbanizam
  • urbanizarăm
  • urbanizaserăm
  • urbanizasem
a II-a (voi)
  • urbanizați
 (să)
  • urbanizați
  • urbanizați
  • urbanizarăți
  • urbanizaserăți
  • urbanizaseți
a III-a (ei, ele)
  • urbanizează
 (să)
  • urbanizeze
  • urbanizau
  • urbanizară
  • urbanizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urbanizat, urbanizatăadjectiv

etimologie:
  • vezi urbaniza DEX '98 DEX '09

urbaniza, urbanizezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.