2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URBANIZÁT, -Ă, urbanizați, -te, adj. Care a căpătat caracter urban, citadinizat. – V. urbaniza.

URBANIZÁT, -Ă, urbanizați, -te, adj. Care a căpătat caracter urban, citadinizat. – V. urbaniza.

URBANIZÁ, urbanizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta un caracter urban, citadin. – Din fr. urbaniser.

URBANIZÁ, urbanizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta un caracter urban, citadin. – Din fr. urbaniser.

urbaniza [At: BUL. FIL. III, 186 / Pzi: ~zez / E: fr urbaniser] 1 vt A da un caracter urban (1) Si: a orășeniza. 2 vt A căpăta un caracter urban (1).

URBANIZÁ, urbanizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în aplicare principiile urbanistice, pentru a da unei localități aspect de oraș.

URBANIZÁ vb. I. tr. A da un caracter urban, a citadiniza. ♦ A transforma o localitate după principiile urbanistice. [< fr. urbaniser].

URBANIZÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta un caracter urban, citadin. (< fr. urbaniser)

A SE URBANIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre localități rurale) A căpăta trăsături urbane; a deveni oraș; a se orășeniza. 2) (despre persoane) A-și însuși modul de viață și de comportare al orășenilor; a deveni orășean; a se orășeniza. /<fr. urbaniser

A URBANIZÁ ~éz tranz. A face să se urbanizeze; a orășeniza. /<fr. urbaniser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urbanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 urbanizeáză

urbanizá vb., ind. prez. 1 sg. urbanizéz, 3 sg. și pl. urbanizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URBANIZÁT adj. orășenizat. (Populație ~.)

URBANIZAT adj. orășenizat. (Populație ~.)

URBANIZÁ vb. a (se) orășeniza, (rar) a (se) citadiniza, a (se) târgoveți.

URBANIZA vb. a (se) orășeniza, (rar) a (se) citadiniza, a (se) tîrgoveți.

Intrare: urbanizat
urbanizat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urbanizat
  • urbanizatul
  • urbanizatu‑
  • urbaniza
  • urbanizata
plural
  • urbanizați
  • urbanizații
  • urbanizate
  • urbanizatele
genitiv-dativ singular
  • urbanizat
  • urbanizatului
  • urbanizate
  • urbanizatei
plural
  • urbanizați
  • urbanizaților
  • urbanizate
  • urbanizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: urbaniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urbaniza
  • urbanizare
  • urbanizat
  • urbanizatu‑
  • urbanizând
  • urbanizându‑
singular plural
  • urbanizea
  • urbanizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urbanizez
(să)
  • urbanizez
  • urbanizam
  • urbanizai
  • urbanizasem
a II-a (tu)
  • urbanizezi
(să)
  • urbanizezi
  • urbanizai
  • urbanizași
  • urbanizaseși
a III-a (el, ea)
  • urbanizea
(să)
  • urbanizeze
  • urbaniza
  • urbaniză
  • urbanizase
plural I (noi)
  • urbanizăm
(să)
  • urbanizăm
  • urbanizam
  • urbanizarăm
  • urbanizaserăm
  • urbanizasem
a II-a (voi)
  • urbanizați
(să)
  • urbanizați
  • urbanizați
  • urbanizarăți
  • urbanizaserăți
  • urbanizaseți
a III-a (ei, ele)
  • urbanizea
(să)
  • urbanizeze
  • urbanizau
  • urbaniza
  • urbanizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urbanizat

etimologie:

  • vezi urbaniza
    surse: DEX '98 DEX '09

urbaniza

  • 1. A da sau a căpăta un caracter urban, citadin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN NODEX sinonime: citadiniza orășeniza târgoveți
    • 1.1. A transforma o localitate după principiile urbanistice.
      surse: DN

etimologie: