8 definiții pentru unitarianism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNITARIANÍSM s. n. Doctrină care susține unitatea lui Dumnezeu și respinge învățătura despre Treime. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. unitarianisme, engl. unitarianism.

unitarianism sn [At: M. D. ENC. / P: -ri-a- / Pl: ? / E: fr unitarianisme] Doctrină a unei biserici protestante antitrinitariste, apărută în sec. XVI în Europa Si: (rar) unitarism.

UNITARIANÍSM s. n. Doctrină creștină reformată apărută în secolul al XVI-lea în unele țări europene. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. unitarianisme, engl. unitarianism.

UNITARIANÍSM s.n. (Bis.) Unitarism. [Pron. -ri-a-. / cf. it. unitarianismo, engl. unitarianism].

UNITARIANÍSM s. n. doctrină creștină reformată apărută în sec. XVI în diferite țări europene, care nu recunoaște decât o singură persoană în Dumnezeu; unitarism. (după fr. unitarisme)

UNITARIANÍSM n. Doctrină religioasă creștină reformată, care nu recunoaște trinitatea, reprezentându-l pe Dumnezeu ca o singură persoană. [Sil. -ri-a-] /<fr. unitarianisme, engl. unitarianism


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

unitarianísm s. n. (sil. -ri-a-)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

unitarianísm s. n. Doctrină protestantă antitrinitară, apărută în sec. 16 în diferite țări europene și întemeiată de Socinus Faustus (1539-1604), teolog italian. În Transilvania, Bis. unitariană a fost înființată de reformatorul Francisc David (1510-1579). V. și socianism. – Din unitar + suf. -ism.

Intrare: unitarianism
  • silabație: -ri-a- info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unitarianism
  • unitarianismul
  • unitarianismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • unitarianism
  • unitarianismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

unitarianism

  • 1. Doctrină care susține unitatea lui Dumnezeu și respinge învățătura despre Treime.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Doctrină creștină reformată apărută în secolul XVI în diferite țări europene, care nu recunoaște decât o singură persoană în Dumnezeu.
    surse: DEX '98 DN MDN '00 sinonime: unitarism
  • diferențiere Doctrină protestantă antitrinitară, apărută în secolul 16 în diferite țări europene și întemeiată de Socinus Faustus (1539-1604), teolog italian. În Transilvania, Biserica unitariană a fost înființată de reformatorul Francisc David (1510-1579).
    surse: D.Religios

etimologie: