2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

unghiuri [At: CHEST. V, 62/44 / Pzi: ~resc / E: ns cf unghi1] (Reg) vt A strânge la un loc, într-un colț Si: a înghesui, a strâmtora.

UNGHI, unghiuri, s. n. 1. Figură formată din două semidrepte care pleacă din același punct. Unghi drept. ♦ Parte a unui obiect care formează un unghi (1). 2. Colț, ungher (I). ◊ Expr. În (sau prin, din) toate unghiurile = (de) pretutindeni, în (sau prin, din) toate părțile. 3. Fig. Punct de vedere. – Lat. *anglus (= angulus).

unghi3 [At: BIBLIA (1688) 1362/41 / Pzi: unghesc / E: unghie1] (Înv) 1 vt (Îe) A ~ unghii (sau copite) A-i crește unghii (sau copite). 2 vi (Subiectul este „unghia”) A crește (15).

unghi2 sn [At: COD. VOR. 82/4 / V: (înv) iun~, în~ / Pl: ~uri / E: ml anglus (= angulus)] 1 Partea exterioară a unei construcții, formată din îmbinarea a două laturi ale acesteia. 2 Porțiune dintr-o încăpere între extremitățile unor pereți care se unesc Si: colț (51), ungher3 (1), (îrg) ungheț (1), (reg) unghiură. 3 (Înv; îe) Piatră din (sau în) cazul (sau din, la marginea) ~ului sau piatră din ~ (sau în margine de ~) sau capul ~ului Piatră unghiulară. 4 (Îe) în (sau prin, din) toate ~urile (De) pretutindeni. 5 (Înv; îe) A umbla prin ~uri A umbla de colo colo (fară rost). 6 (Reg) Colț al bucătăriei unde se țin vasele de gătit. 7 (Mun) Locul din fundul tinzii unde se amenajează vatra Si: colț (30), (reg) corlată (4). 8 (Reg) Firidă la sobă Si: cotlon (6). 9 Punct unde se întâlnesc două laturi ale unei suprafețe. 10 Colț (38). 11 Colț format de o stradă, un drum etc. 12 Parte (extremă), colț de forma unui unghi2 (16) ascuțit al unui ținut. 13 Loc îndepărtat, ascuns. 14 (Înv; îe) În (sau întru) ~ În taină Si: pe ascuns. 15 (Înv; șîs) ~ de mare Golf. 16 Figură geometrică formată din două semidrepte care pleacă din același punct. 17 (Înv; îs) ~ bont Unghi obtuz. 18 (Îs) ~ exterior Unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi Si: unghi extern. 19 (Îs) ~ interior Unghiul dintre două laturi ale unei figuri geometrice, în interiorul acesteia. 20 (Îs) ~ înscris Unghi care are vârful pe un cerc, iar ca laturi două coarde ale cercului. 21 (Îs) ~ la centru Unghi cu centrul în vârful cercului și laturile cuprinse în cerc. 22 (Îs) ~ solid Unghi poliedru. 23 (Ast; îs) – orar Unghi servind la stabilirea poziției unui astru pe sfera cerească. 24 (Fiz, Teh; îs) ~ de reflexie Unghi2 pe care îl face raza de lumină reflectată pe suprafața de separație a două medii, cu normala la suprafață în punctul de incidență. 25 (Fiz, Teh; îs) ~ de refracție Unghi pe care îl face o rază de lumină ce s-a refractat străbătând suprafața de separație a două medii, cu normala în punctul de incidență la acea suprafață. 26 (Îs) ~ de frecare Unghiul dintre suprafețele a două corpuri, sub care are loc frecarea. 27 (Îs) ~ mort Zonă de teren din fața unui obstacol unde nu pot ajunge proiectilele trase din spatele acestuia. 28 (Îs) ~ vizual Câmp vizual. 29 (Atm; îs) ~ facial Unghi format din unirea liniei care trece prin incisivii superiori și punctul cel mai proeminent al frunții cu linia care unește conductul auditiv cu aceiași dinți. 30 (Reg) Locul de îmbinare a căpriorilor la casă. 31 (Fiz; de obicei determinat de un substantiv în genitiv sau de un adjectiv) Punct de vedere. 32 (Înv) Veche unitate teritorial-administrativă Si: parte, (înv) judecie. 33 (Reg) Echer (1). 34 (Reg) Colț (de arătură) Si: clin (2), ic.

UNGHI, unghiuri, s. n. 1. Figură formată din două semidrepte care pleacă din același punct. Unghi drept. ♦ Parte a unui obiect care formează un unghi (1). 2. Colț, ungher (1). ◊ Expr. În (sau prin, din) toate unghiurile = (de) pretutindeni, în (sau prin, din) toate părțile. 3. Fig. Punct de vedere. – Lat. *anglus (= angulus).

ÚNGHI, unghiuri, s. n. 1. Figură formată din două semidrepte care pleacă din același punct și nu aparțin aceleiași drepte. ◊ Fig. Arunca unghiuri de lumini. DUMITRIU, N. 85. Un unghi de cocoare trece prin înaltul văzduhului. SADOVEANU, O. I 566. 2. Colț (2). Cătră fundul văii, ceilalți cotiră în frunzișul unghiului de pădure. SADOVEANU, O. VII 35. Să te duci în unghiul grădinii cel de răsărit. ISPIRESCU, L. 234. Umbra trădătoare așază pe sub maluri, Prin unghiurile casei... fantasme tupilate. ALECSANDRI, P. III 301. ◊ (Poetic) Aici, în unghiul acesta de ape, pe ruinele Constanțiolei, veche cetate zidită de Constantin cel Mare, e tîrgușorul Oltenița. VLAHUȚĂ, R. P. 26. ◊ Expr. În (sau prin, din) toate unghiurile = în, prin, din toate părțile, (de) pretutindeni. Biblioteca Lenin [din Moscova] e în plină creștere. Spre ea se îndreaptă zilnic, din toate unghiurile Uniunii Sovietice și din toate colțurile pămîntului, tot ceea ce s-a tipărit. STANCU, U.R.S.S. 32. Cutreierase țările răzbătînd prin toate unghiurile. ISĂIRESCU, L. 62. Să s-adune romînii de prin toate unghiurile munților. ALECSANDRI, T. II 12. ♦ Loc retras, ascuns; ungher. Soacră, soacră, poamă acră!... Ieși afară Ca o pară, Intri-n casă Ca o coasă, Șezi în unghi Ca un junghi. CREANGĂ, P. 10. Stînd deoparte într-un unghi își frînge mînile. DRĂGHICI, R. 23. 3. Fig. (Determinat de un substantiv în genitiv sau de un adjectiv) Punct de vedere. În primele sale epoci, scriitorul povestește din unghiul personagiilor sau le face pe acestea să vorbească. VIANU, A. P. 236. Toate aceste manifestări au fost privite prin unghiul raporturilor de producție. SAHIA, U.R.S.S. 163.

UNGHI ~iuri n. 1) Figură geometrică formată din două semidrepte care pleacă din același punct. ◊ ~ facial unghi format de două drepte care pleacă de la baza nasului, una spre partea superioară a frunții, alta spre deschizătura urechii. 2) Loc unde se întretaie două laturi sau două suprafețe; colț. ◊ ~ de vedere felul cum înțelege cineva o chestiune; punct de vedere. /<lat. angulus

unghiu n. 1. colț; 2. figură geometrică formată prin întretăierea a două linii drepte. [Lat. ANGULUS].

unghĭ n., pl. urĭ (lat. ángulus, pop. anglus, it. ángolo, pv. fr. cat. angle). Colț (ĭeșît orĭ scobit). Figură geometrică formată de doŭă liniĭ drepte care se întîlnesc; unghĭ ascuțit, drept, obtuz. – Și î́nghĭ (Doc. 1597).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

unghi s. n., pl. únghiuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UNGHI s. 1. (GEOM.) unghi obtuz = (înv.) unghi tâmpit. 2. colț, cotlon, ungher, (reg.) corn, cot, (Olt. și Transilv.) ungheț. (Într-un ~ al odăii.) 3. v. poziție. 4. v. judecie.

UNGHI TÂMPÍT s. v. unghi obtuz.

UNGHI s. 1. (GEOM.) unghi obtuz = (înv.) unghi tîmpit. 2. colț, cotlon, ungher, (reg.) corn, cot, (Olt. și Transilv.) ungheț. (Într-un ~ al odăii.) 3. poziție. (Îl privea din toate ~urile.) 4. (IST.) judecie, parte. (~ era o unitate administrativ-teritorială.)

unghi tîmpit s. v. UNGHI OBTUZ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

únghi (-iuri), s. n.1. Figură geometrică formată din două semidrepte care pleacă din același punct. – 2. Colț, ungher. – Var. înv. înghiu. Lat. angŭlus (Densusianu, Hlr., 106; Pușcariu 1817; REW 465; cf. împotrivă Graur, BL, V, 88), cf. fr., prov., cat. angle, it. angolo. Schimb de inițială ca în umbla (după Schuchardt, ZRPh., XLI, 254, prin contaminare cu gr. ὄγϰος), cf. sard. ungrone (Wagner 116). Der. din sl. ąglŭ (Conev 76; Graur) nu este mai credibilă din punct de vedere fonetic. – Der. ungher (var. înv. ungheriu), s. n. (colț), din lat. angŭlārĭus (Tiktin; după Pușcariu 1817 și REW 464, din lat. angŭlāre); unghiular, adj., după fr. angulaire.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

UNGHI figură geometrică alcătuită de două drepte care au un punct comun. Unghiul este utilizat în aviație pentru a denumi elemente importante în navigație, construcția de aeronave, tragerea cu armamentul de bord etc. Unghi de atac, unghi la care se atacă ținta de către un avion sau o formație. Unghi de incidență, unghi format de axa longitudinală a unei aeronave cu viteza fluidului din zona neperturbată a acestuia, de valoarea sa depinzând forțele aerodinamice care acționează asupra aparatului de zbor. Unghi de drum, unghi format în plan orizontal de direcția de origine și direcția de zbor a aeronavei, măsurată în sensul de mișcare al acelor de ceasornic, având valori cuprinse între 0° și 360°. Unghi de cabraj, unghi format de orizontală cu direcția de zbor a aeronavei care s-a angajat brusc pe un plan înclinat, mărindu-și altitudinea de zbor și poate avea valori negative cuprinse 0° și 90°. Unghi de picaj, unghi format de orizontală cu direcția de zbor a aeronavei care s-a angajat pe un plan înclinat, micșorându-și brusc altitudinea de zbor și poate avea valori negative cuprinse între 0° și 90°. Unghi de planare, unghi cuprins între orizontală și traiectoria de zbor. Unghi de calaj, unghi care asigură o funcționare optimă în regim de zbor a elicelor cu pas variabil. Unghi la vârf (bot), unghi cuprins între tuburile laterale ale deltaplanului, putând avea valori de 105°-130°. Unghi de acoperire, diferența dintre unghiul voalurii desfășurate în plan și unghiul la vârf al scheletului metalic al deltaplanului, putând avea valori cuprinse între 0°-7°. Unghi de tangaj, unghi format de axa longitudinală cu orizontala, definind viteza verticală de urcare sau coborâre. Unghi de lansare, unghi format de verticala punctului de lansare cu direcția țintei, putând fi determinat din raportul dintre abaterea calculată și înălțimea lansării. Unghi de portanță maximă, unghiul maxim de incidență care asigură susținerea aeronavei în aer, depășirea sa ducând la pierderea portanței, la angajare și chiar la prăbușirea aparatului de zbor.

Intrare: unghiuri
unghiuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: unghi
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unghi
  • unghiul
  • unghiu‑
plural
  • unghiuri
  • unghiurile
genitiv-dativ singular
  • unghi
  • unghiului
plural
  • unghiuri
  • unghiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

unghi

  • 1. Figură formată din două semidrepte care pleacă din același punct.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • figurat Arunca unghiuri de lumini. DUMITRIU, N. 85.
      surse: DLRLC
    • figurat Un unghi de cocoare trece prin înaltul văzduhului. SADOVEANU, O. I 566.
      surse: DLRLC
    • Unghi drept.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Parte a unui obiect care formează un unghi (1.).
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Unghi facial = unghi format de două drepte care pleacă de la baza nasului, una spre partea superioară a frunții, alta spre deschizătura urechii.
      surse: NODEX
  • 2. Loc unde se întretaie două laturi sau două suprafețe; ungher (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: colț (unghi, extremitate) ungher 4 exemple
    exemple
    • Cătră fundul văii, ceilalți cotiră în frunzișul unghiului de pădure. SADOVEANU, O. VII 35.
      surse: DLRLC
    • Să te duci în unghiul grădinii cel de răsărit. ISPIRESCU, L. 234.
      surse: DLRLC
    • Umbra trădătoare așază pe sub maluri, Prin unghiurile casei... fantasme tupilate. ALECSANDRI, P. III 301.
      surse: DLRLC
    • poetic Aici, în unghiul acesta de ape, pe ruinele Constanțiolei, veche cetate zidită de Constantin cel Mare, e tîrgușorul Oltenița. VLAHUȚĂ, R. P. 26.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie În (sau prin, din) toate unghiurile = (de) pretutindeni, în (sau prin, din) toate părțile.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Biblioteca Lenin [din Moscova] e în plină creștere. Spre ea se îndreaptă zilnic, din toate unghiurile Uniunii Sovietice și din toate colțurile pămîntului, tot ceea ce s-a tipărit. STANCU, U.R.S.S. 32.
        surse: DLRLC
      • Cutreierase țările răzbătînd prin toate unghiurile. ISĂIRESCU, L. 62.
        surse: DLRLC
      • Să s-adune romînii de prin toate unghiurile munților. ALECSANDRI, T. II 12.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Loc retras, ascuns.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Soacră, soacră, poamă acră!... Ieși afară Ca o pară, Intri-n casă Ca o coasă, Șezi în unghi Ca un junghi. CREANGĂ, P. 10.
        surse: DLRLC
      • Stînd deoparte într-un unghi își frînge mînile. DRĂGHICI, R. 23.
        surse: DLRLC
  • 3. figurat Punct de vedere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • În primele sale epoci, scriitorul povestește din unghiul personagiilor sau le face pe acestea să vorbească. VIANU, A. P. 236.
      surse: DLRLC
    • Toate aceste manifestări au fost privite prin unghiul raporturilor de producție. SAHIA, U.R.S.S. 163.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *anglus (= angulus).
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX