2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător.

ungător, ~oare [At: DRLU / Pl: ~i, ~oare / E: unge + -ător] 1 smf Muncitor care unge piesele unei mașini dintr-un atelier, dintr-o fabrică. 2 sn Gresor (1).

UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător.

UNGĂTÓR2 ~i m. Muncitor specializat în operațiile de ungere a pieselor unui mecanism; gresor. /a unge + suf. ~ător

UNGĂTÓR1 ~oáre n. Dispozitiv pentru ungerea pieselor unui sistem tehnic; gresor. /a unge + suf. ~ător

spălătór-ungătór aúto s. m. Persoană încadrată pentru a spăla și gresa mașinile ◊ „Banca Națională a Republicii Socialiste România [...] încadrează mecanic auto și spălător-ungător auto. R.l. 27 XII 77 p. 4 (din spălător + ungător auto)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ungătór1 (persoană) s. m., pl. ungătóri

ungătór2 (dispozitiv) s. n., pl. ungătoáre

ungătór (persoană) s. m., pl. ungătóri

ungătór (dispozitiv) s. n., pl. ungătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UNGĂTOR s. (TEHN.) gresor. (~ automat.)

Intrare: ungător (dispozitiv)
ungător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ungător
  • ungătorul
  • ungătoru‑
plural
  • ungătoare
  • ungătoarele
genitiv-dativ singular
  • ungător
  • ungătorului
plural
  • ungătoare
  • ungătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: ungător (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ungător
  • ungătorul
  • ungătoru‑
plural
  • ungători
  • ungătorii
genitiv-dativ singular
  • ungător
  • ungătorului
plural
  • ungători
  • ungătorilor
vocativ singular
  • ungătorule
  • ungătore
plural
  • ungătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ungător (dispozitiv)

  • 1. Dispozitiv pentru ungerea pieselor unui sistem tehnic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: gresor (dispozitiv)

etimologie:

  • Unge + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

ungător, -oare (persoană) ungătoare

  • 1. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: gresor, -oare (pers.)

etimologie:

  • Unge + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX