6 definiții pentru uniciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
uniciune sf [At: (cca 1601) TEXTE ROM. (XVI), 339 / V: uneci~, unăci~ / Pl: ? / E: uni3 + -iciune] (Înv) 1-2 Unitate (9-10). 3 Unire (3).
UNICIUNE s.f. (Mold., Criș., Trans. SV) Unitate. A: A tuturora uniciune. DM, 5v; c.f. DM, 40v, 41r. C: Într-o uniciune deplină. SA, 15v. Și Troița în uniciune. CES 1702-1758, 170v; cf. MISC. SEC. XVII, 63r. Variante: unăciune (MISC. SEC. XVII, 63r). Etimologie: uni + suf. -(i)ciune.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
unicĭúne f. Vechĭ. Unire, alianță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
uneciune sf vz uniciune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
UNICIUNE s. v. unire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
uniciune s. v. UNIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: uniciune
uniciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
uneciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.