2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

umbrian, ~ă [At: IST. L. ROM. I, 33 / P: ~bri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: Umbria + -an cf fr ombrien] 1-2 smf, a (Persoană) care facea parte din populația Umbriei. 3-4 smf, a (Om) originar din Umbria. 5 smp Populația care locuia în Umbria. 6 a Care aparținea Umbriei. 7 a Care aparținea umbrienilor (5). 8-9 a Privitor la Umbria sau la umbrieni (5). 10 a Care provine din Umbria. 11 sf (Șîs limba ~ă) Limba vorbită de umbrieni (5).

UMBRIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Umbria. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în antichitate de triburile umbrienilor din Italia centrală. II. s. n. dialect italian vorbit în Umbria. (< fr. ombrien)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

UMBRIÁNĂ (ÚMBRICĂ) s. f. (cf. it. umbriano): limbă indo-europeană din grupul italic (alături de latină, etruscă, venetă, oscă și faliscă), vorbită de triburile umbrienilor din Italia centrală.

Intrare: umbriană
umbriană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: umbrian
umbrian adjectiv
adjectiv (A21)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umbrian
  • umbrianul
  • umbrianu‑
  • umbria
  • umbriana
plural
  • umbrieni
  • umbrienii
  • umbriene
  • umbrienele
genitiv-dativ singular
  • umbrian
  • umbrianului
  • umbriene
  • umbrienei
plural
  • umbrieni
  • umbrienilor
  • umbriene
  • umbrienelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)