10 definiții pentru umanistic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMANÍSTIC, -Ă, umanistici, -ce, adj. Umanist (2). ◊ Științe umanistice = grup de științe care pun accentul pe studiul limbilor, istorie, pe cultura clasică etc. Învățământ umanistic sau secție umanistică = formă (sau secție) de învățământ bazat pe studierea științelor umanistice. – Din germ. humanistisch.

UMANÍSTIC, -Ă, umanistici, -ce, adj. Umanist (2). ◊ Științe umanistice = grup de științe care pun accentul pe studiul limbilor, istorie, pe cultura clasică etc. Învățământ umanistic sau secție umanistică = formă (sau secție) de învățământ bazat pe studierea științelor umanistice. – Din germ. humanistisch.

umanistic, ~ă a [At: LOVINESCU, S. I, 255 / Pl: ~ici, ~ice / E: ger humanistisch] 1-4 Umanist (4-7). 5 (Îs) învățământ ~ (sau secție ~ă) Formă (sau secție) de învățământ în care se pune accentul pe studiul limbilor clasice și al științelor umaniste.

UMANÍSTIC, -Ă, umanistici, -e, adj. Umanist2. Hotărîrea luată de Ministerul Invățămîntului cu privire la întărirea disciplinelor umanistice în învățămîntul mediu... este binevenită. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 503, 5/3.

UMANÍSTIC, -Ă adj. Umanist. ♦ Învățământ umanistic = învățământ având la bază studiul limbilor clasice; științe umanistice = științe care studiază aspectele culturii umane în general sau ale celei clasice. [< umanist + -ic].

UMANÍSTIC, -Ă adj. umanist. ♦ învățământ ~ = învățământ având la bază studiul limbilor clasice; științe če = științe care studiază aspectele culturii umane în general sau ale celei clasice. (< germ. humanistisch)

UMANÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de cultura clasică; caracteristic culturii clasice. ◊ Științe ~ce științe care studiază, în special omul, punând accentul pe istorie, filologie, cultură clasică etc. /<germ. humanistisch


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

umanístic adj. m., pl. umanístici; f. umanístică, pl. umanístice

umanístic adj. m., pl. umanístici; f. sg. umanístică, pl. umanístice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UMANÍSTIC adj. 1. v. umanist. 2. v. uman.

UMANISTIC adj. 1. umanist. (Cultură ~.) 2. modern. (Secție ~ la un liceu.)

Intrare: umanistic
umanistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umanistic
  • umanisticul
  • umanisticu‑
  • umanistică
  • umanistica
plural
  • umanistici
  • umanisticii
  • umanistice
  • umanisticele
genitiv-dativ singular
  • umanistic
  • umanisticului
  • umanistice
  • umanisticei
plural
  • umanistici
  • umanisticilor
  • umanistice
  • umanisticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

umanistic

  • 1. Care ține de cultura clasică; caracteristic culturii clasice; umanist (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: umanist (adj.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Hotărîrea luată de Ministerul Învățămîntului cu privire la întărirea disciplinelor umanistice în învățămîntul mediu... este binevenită. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 503, 5/3.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Științe umanistice = grup de științe care pun accentul pe studiul limbilor, istorie, pe cultura clasică etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Învățământ umanistic sau secție umanistică = formă (sau secție) de învățământ bazat pe studierea științelor umanistice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: modern uman

etimologie:

  • limba germană humanistisch
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • umanist + sufix -ic
    surse: DN