9 definiții pentru ultramontanism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULTRAMONTANÍSM s. n. Ansamblul manifestărilor obediente ale capilor Bisericii catolice din țările occidentale față de Roma în sec. XIX; p. ext. atitudine centralistă din partea bisericii catolice. – Din fr. ultramontanisme.

ultramontanism sn [At: BARCIANU / Pl: ? / E: fr ultramontanisme] (Îoc galicanism) Curent catolic ce susține infailibilitatea și autoritatea absolută a papei și primordialitatea Bisericii catolice.

ULTRAMONTANÍSM s. n. Curent în cadrul catolicismului, care nu admite unele libertăți organizatorice ale Bisericii catolice din Franța față de Papă. – Din fr. ultramontanisme.

ULTRAMONTANÍSM s.n. Curent extremist în cadrul catolicismului, apărut în sec. XV, care susținea infailibilitatea și puterea nelimitată a papei în chestiunile bisericești și laice. [< fr. ultramontanisme].

ULTRAMONTANÍSM s. n. curent extremist în cadrul catolicismului, apărut în sec. XV, care susținea infailibilitatea și puterea nelimitată a papei în chestiunile bisericești și laice. (< fr. ultramontanisme)

ULTRAMONTANÍSM n. Curent în cadrul catolicismului medieval, care promova ideea puterii absolute și nelimitate a papei în rezolvarea tuturor treburilor bisericești și laice. /<fr. ultramontanisme

ultramontanism n. doctrină religioasă a ultramontanilor.

*ultramontanízm n. Doctrina ultramontanilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: ultramontanism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ultramontanism
  • ultramontanismul
  • ultramontanismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ultramontanism
  • ultramontanismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ultramontanism

  • 1. Ansamblul manifestărilor obediente ale capilor Bisericii catolice din țările occidentale față de Roma în secolul XIX.
    surse: DEX '09
    • 1.1. prin extensiune Atitudine centralistă din partea bisericii catolice.
      surse: DEX '09
    • diferențiere Curent în cadrul catolicismului, care nu admite unele libertăți organizatorice ale Bisericii catolice din Franța față de Papă.
      surse: DEX '98
    • diferențiere Curent extremist în cadrul catolicismului, apărut în secolul XV, care susținea infailibilitatea și puterea nelimitată a papei în chestiunile bisericești și laice.
      surse: DN

etimologie: