31 de definiții pentru vâltoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂLTOARE, vâltori, s. f. 1. Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă. 2. (Reg.) Vijelie. 3. Fig. Zarvă; învălmășeală. [Var.: (pop.) vultoare s. f.] – Lat. *voltoria (< volutus).

vâltoare sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 211/1 / V: (pop) vul~, (înv) ultoare, (reg) hol~, hulbo~, hult~, vol~, vuut~ sf, ~tur, vultor (Pl: vultori) sn / Pl: ~ori / E: ml *voltoria <volutus] 1 Loc adâncit în albia unui râu unde apa formează vârtejuri (1) Si: bulboană, volbură (2), (îrg) vifor (2), (reg) bulboacă, vâlvă2. 2 Vârtej (1) (format de apă în locul adâncit din albia unui râu). 3 (Pex) Învolburare de valuri. 4 (Îrg) Vijelie (1). 5 (Rar) Loc mlăștinos. 6 (Mun; Trs) Cascadă (1). 7 (Fig) Neliniște sufletească. 8 (Fig) Stare de efervescență colectivă. 9 (Fig) Tumult (1). 10 (Îvr) Forță (a lui Dumnezeu). 11 Bazin amenajat sub o cădere de apă, în care țesăturile se dau la piuă sau se spală. 12 (Pex) Piuă rudimentară acționată de căderea unei ape. 13 Scoc (la moară). 14 (Reg) Crescătorie de pești. 15 (Reg; îf vâltur) Sul de lemn pe care se înfășoară urzeala. 16 Scânteiere. 17 Lumină strălucitoare. 18 (Mol; îf ultoare) Fumar. 19 (Mar) Dans popular executat de flăcăi în ziua de Paști. 20 Melodie după care se execută vâltoarea (19).

VÂLTOARE, vâltori, s. f. 1. Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă. 2. (Reg.) Vijelie. 3. Fig. Zarvă; învălmășeală. [Var.: (pop.) vultoare s. f.] – Lat. voltoria (< volutus).

VÂLTOARE ~ori f. 1) Loc unde apa formează vârtejuri; vârtej de apă; volbură; bulboană; vâlvoare. 2) fig. Agitație zgomotoasă; învălmășeală gălăgioasă; tumult. /<lat. voltoria

VULTOARE s. f. v. vâltoare.

vîltoare s.f. 1 Loc adîncit în albia unui rîu, unde apa formează vîrtejuri; vîrtej format de apă în acest loc; bulboană, vîlvoare, volbură, (reg.) bulboacă. Suind pe firul apei zbuciumate, Pînă acolo unde-n lung șuvoi Viitoarea urlătoarelor se zbate (LAB.). 2 Fig. (de obicei cu determ. în gen. care arată felul, natura) (Stare de) agitație, chin, frămîntare, zbucium; tulburare, tumult. Ca să mă amețesc, mă aruncai în viitoarea vieții de petrecere (M. I. CAR.). 3 (reg.) Vijelie. 4 (reg.) Bazin amenajat sub o cădere de apă, în care țesăturile se dau la piuă sau se spală. • pl. -ori. și (pop.) vultoare s.f. /lat. *voltorĭa <*voltus, part. lui volvere.

VÎLTOARE, vîltori, s. f. 1. (Mai ales la sg.) Clocot, frămîntare de valuri; bulboană. Zările se desfac largi într-o parte și alta, vîltoarea apelor se liniștește. BOGZA, C. O. 376. Oltule cu repezi valuri! Multe, mîndre flori dezmierzi, Dulce le dezmierzi la maluri Și-n vîltoare mi le pierzi! CERNA, P. 143. Ici apa se scufundă bolborosind, ca suptă de gura unei vîltori, colo se umflă, se burdușește, și urlă, făcînd clăbuci. VLAHUȚĂ, O. A. II 115. ◊ Fig. (îmbină ideea de adînc, de prăpastie și totodată de frămîntare, de agitație) Le căzuseră toți feciorii... în vîltoarea morții, care a bîntuit lumea asta. SADOVEANU, P. M. 40. Pe urmă, se smulgea și cobora la datoria sa; îl absorbea vîltoarea altei zile. C. PETRESCU, A. 379. Lipsit de experiență, bun, blînd... a fost apucat de vîltoarea vieții bucureștene. GHEREA, ST. CR. III 126. ♦ (Regional) Piuă pentru țesăturile de lînă. 2. Fig. Zarvă, tulburare. Am auzit glasuri și s-a petrecut vîltoare. VORNIC, P. 68. ♦ Vîrtej, învolburare. O vîltoare de scîntei se ridică în văzduh, risipindu-se într-o vijelie de stele căzătoare. REBREANU, R. II 107. 3. (Regional) Vijelie. Venit-o vîntu’ Răsturnînd pămîntu’ Și-a adus vîltorile. MARIAN, INS. 453. – Variantă: vultoare (DUNĂREANU, CH. 240) s. f.

vultoare f. 1. locul unde se învârtește apa: șioiul îi dă în vultoare ISP.; 2. adâncitură ce face apa din jos de moară: s’a oprit la o vultoare la marginea unui sat PANN. [Lat. *VOLTORIA (din VOLVERE); v. volbură].

vultoáre și vîltoáre f., pl. orĭ (lat. *voltoria îld. volutoria, d. volvere, volutum, a rostogoli, de unde și voltă, înrudit cu Moldova, care e numit ce Cehĭ Vltava, din răd. slavă bĭlt, vĭlt, mĭlt, mĭld [Bern. 1, 118]. Decĭ Moldova, Vltava sînt rîurĭ volburoase. V. și Arh. 29, 476). Anafor, vîrtej de apă. – Și hultoare (Mold.) și înv-. V. bulboană.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vâltoare s. f., g.-d. art. vâltorii; pl. vâltori

vâltoare s. f.., g.-d. art. vâltorii; pl. vâltori

vâltoare s. f., g.-d. art. vâltorii; pl. vâltori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÎLTOARE s. bulboacă, bulboană, ochi, valvîrtej, vîrtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniță, dîlboană, sfredel, șipot, toancă, vîrtecuș, (Transilv. și Ban.) dălbină, (Olt. și Transilv.) dornă, (prin Munt.) șioi, (prin Transilv. și Maram.) știbloancă, (Mold., Bucov. și Transilv.) știoalnă, (Bucov., Transilv. și Mold.) știulboană, (Transilv., Ban. și Olt.) toaie, (Ban.) vir, (înv.) smîrc. (~ a unei ape curgătoare.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vîltoare (-ori), s. n.1. Vîrtej, bulboană. – 2. (Trans.) Piuă. – Var. vultoare. Creație expresivă, probabil var. disimilată a lui vîltoare. Legătura cu un lat. *voltorĭa (Pușcariu 904) sau lat. volutŭlāre, it. voltolare (Tiktin; Candrea; REW 9441) este improbabilă. – Der. vîltura (var. vîltora, învîltora, Trans. vultora, văltura), vb. (a da la piuă; refl., a se învîrteji). Cf. Iordan, BF, II, 187.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vâltoare, vâltori, s.n. – (reg.) 1. Vârtej. 2. Piuă; instalație tradițională care funcționează pe principiul hidraulic utilizat pentru spălarea și limpezirea textilelor de mari dimensiuni (Șainelic, 1986). Construcție de formă conică, realizată din bușteni, în care se rotește un curent puternic de apă (Viman, 1989). Apa se captează dintr-un râu de munte și este drenată către vâltoare cu ajutorul unei ecluze, astfel încât debitul apei poate fi reglat periodic, în funcție de cantitatea precipitațiilor din fiecare sezon. Prin căderea apei în cuva de bușteni, postavurile, cergile, țolurile sunt spălate și îndesate. În Maramureșul istoric, în 1957, în satul Budești erau 14 vâltori, în Sârbi 10 vâltori, iar în Călinești 11 (Dăncuș, 1986: 93). În Chioar: în Chiuzbaia, Ciocotiș, Copalnic, Fânațe, Preluca Nouă, Boiu Mare, Șișești, Șindrești. „Mândruță de la vâltori, / Dă-mi gurița de trei ori” (Viman, 1989: 507). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Lat. *voltoria (< volotus) (Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).

vâltoare, vâltori, s.n. – 1. Vârtej. 2. Piuă. Instalație tradițională care funcționează pe principiul hidraulic utilizat pentru spălarea și limpezirea textilelor de mari dimensiuni (Șainelic 1986). Construcție de formă conică, realizată din bușteni, în care se rotește un curent puternic de apă (Viman 1989). Apa se captează dintr-un râu de munte și este drenată către vâltoare cu ajutorul unei ecluze, asfel încât debitul apei poate fi reglat periodic, în funcție de cantitatea precipitațiilor din fiecare sezon. Prin căderea apei în cuva de bușteni, postavurile, cergile, țolurile sunt spălate și îndesate. În Maramureșul istoric, în 1957, în satul Budești erau 14 vâltori, în Sârbi 10 vâltori, iar în Călinești 11 (Dăncuș 1986: 93). În Chioar: în Chiuzbaia, Ciocotiș, Copalnic, Fânațe, Preluca Nouă, Boiu Mare, Șișești, Șindrești. „Mândruță de la vâltori, / Dă-mi gurița de trei ori” (Viman 1989: 507). – Lat. *voltoria (< volotus; Pușcariu, DEX).

Intrare: vâltoare
vâltoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâltoare
  • vâltoarea
plural
  • vâltori
  • vâltorile
genitiv-dativ singular
  • vâltori
  • vâltorii
plural
  • vâltori
  • vâltorilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vultoare
  • vultoarea
plural
  • vultori
  • vultorile
genitiv-dativ singular
  • vultori
  • vultorii
plural
  • vultori
  • vultorilor
vocativ singular
plural
vuutoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
voltoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ultoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hultoare
  • hultoarea
plural
  • hultori
  • hultorile
genitiv-dativ singular
  • hultori
  • hultorii
plural
  • hultori
  • hultorilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vâltoare, vâltorisubstantiv feminin

  • 1. Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Zările se desfac largi într-o parte și alta, vîltoarea apelor se liniștește. BOGZA, C. O. 376. DLRLC
    • format_quote Oltule cu repezi valuri! Multe, mîndre flori dezmierzi, Dulce le dezmierzi la maluri Și-n vîltoare mi le pierzi! CERNA, P. 143. DLRLC
    • format_quote Ici apa se scufundă bolborosind, ca suptă de gura unei vîltori, colo se umflă, se burdușește, și urlă, făcînd clăbuci. VLAHUȚĂ, O. A. II 115. DLRLC
    • format_quote figurat Le căzuseră toți feciorii... în vîltoarea morții, care a bîntuit lumea asta. SADOVEANU, P. M. 40. DLRLC
    • format_quote figurat Pe urmă, se smulgea și cobora la datoria sa; îl absorbea vîltoarea altei zile. C. PETRESCU, A. 379. DLRLC
    • format_quote figurat Lipsit de experiență, bun, blînd... a fost apucat de vîltoarea vieții bucureștene. GHEREA, ST. CR. III 126. DLRLC
  • 2. regional Vijelie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vijelie
    • format_quote Venit-o vîntu’ Răsturnînd pămîntu’ Și-a adus vîltorile. MARIAN, INS. 453. DLRLC
  • 3. figurat Agitație zgomotoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Am auzit glasuri și s-a petrecut vîltoare. VORNIC, P. 68. DLRLC
    • 3.1. Vârtej, învolburare. DLRLC
      • format_quote O vîltoare de scîntei se ridică în văzduh, risipindu-se într-o vijelie de stele căzătoare. REBREANU, R. II 107. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.