9 definiții pentru ulițarnic (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ULIȚARNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic.
ulițarnic, ~ă smf, a [At: MARIAN, NA. 132 /V: ulicer~ a / Pl: ~ici, ~ice / E: uliță + -arnic] (Trs; Mol) 1-2 (Persoană) care bate ulițele (1) Si: (reg) ulicareț (1-2), ulicău, ulițar (1-2), ulițotcă (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ULIȚARNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ULIȚARNIC, -Ă, ulițarnici, -e, adj. Care bate ulițele, căruia îi place să stea mult pe uliță; haimana, ulițar. Nu e bine să se ducă [femeia] nicăiri de acasă, ca să nu se facă copilul ulițarnic. MARIAN, NA. 132.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ulițár(nic), -ă adj. (d. uliță). Fam. Căruĭa-ĭ place să stea mult pe uliță: copil ulițarnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ulicernic, ~ă a vz ulițarnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ulițarnic (reg., fam.) adj. m., s. m., pl. ulițarnici; adj. f., s. f. ulițarnică, pl. ulițarnice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
ulițarnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițarnici; adj. f., s. f. ulițarnică, pl. ulițarnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ulițarnic adj. m., s. m., pl. ulițarnici; f. sg. ulițarnică, pl. ulițarnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ulițarnic, ulițarnicisubstantiv masculin ulițarnică, ulițarnicesubstantiv feminin ulițarnic, ulițarnicăadjectiv
- 1. (Persoană) Care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu e bine să se ducă [femeia] nicăiri de acasă, ca să nu se facă copilul ulițarnic. MARIAN, NA. 132. DLRLC
-
etimologie:
- Uliță + sufix -arnic. DEX '09