4 intrări

Articole pe această temă:

63 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și (mai) aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătăcire morală. 2. Fig. Neființă, neant. – V. uita.

uitare sf [At: (a. 1683) GCR I, 270/18 / Pl: ~tări / E: uita] 1 (Adesea fig sau în contexte figurate) Pierdere din memorie Si: uitat1 (1). 2 Alungare din minte a cuiva sau a ceva. 3 Indiferență față de o persoană sau față de un obiect (drag), o situație etc. Si: dezinteres (2), neglijare, (înv) uităciune. 4 (Îs) ~ de sine Visare. 5 (Îas) Neglijare a intereselor proprii. 6 (Îe) A (se) da (sau a lăsa) Mării (sau în ~) (pe cineva sau ceva) sau (înv) a pune la ~ (ceva sau pe cineva). A nu se mai preocupa. 7 (Îae) A se sili să uite. 8 (Olt; Mun; îe) A-și face de ~ A-și scoate din minte. 9 (Olt; Mun; îae) A neglija. 10 Rătăcire morală. 11 (Fig) Neant. 12 Privire. 13 (Rar) Priveliște.

UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătacire morală. 2. Fig. Neființă, neant. – V. uita.

UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita1 și rezultatul lui; lipsa oricărei amintiri. Uitarea este leac al multor dureri pe pămînt. SADOVEANU, O. VII 117. Au cine-a spus că depărtarea E soră dreaptă cu uitarea? CERNA, P. 120. Acei ce vă-nălțară pieiră în uitare. BOLINTINEANU, O. 186. ◊ (Poetic) Ca mîini, pe urma ta, uitarea crește, Ușor ca liniștea de fulgi cînd ninge. PĂUN-PINCIO, V. 86. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie. Așa-și petrecu... vacanția aceasta, Arareori frigurile îl biruiau și-l smulgeau de tot din această fericită uitare de sine. VLAHUȚĂ, N. 24; b) nepăsare față de interesele proprii. În această uitare de sine... stă moralitatea artei. GHEREA, ST. CR. II 58. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și mai amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite; a uita. Generația lui însă l-a lăsat uitării. SADOVEANU, E. 104. Las întunecatei uitări durerile și bucuriile mele de pînă acum. VLAHUȚĂ, O. A. 224. O! gondolă iubită! noi lumii dăm uitare! ALECSANDRI, P. I 165. ♦ Rătăcire morală. Toate aceste cîștiguri ale momentelor ei de uitare îi făcură groază. GANE, N. I 110. 2. Neant, neființă. Generații după generații s-au perindat ca frunzele toamnelor, căzînd în uitarea morții. SADOVEANU, E. 76. Dar un luceafăr, răsărit Din liniștea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătății mării. EMINESCU, O. I 175.

UITÁRE ~ări f. 1) v. A UITA și A SE UITA.A da ~ării a nu se mai gândi (la cineva sau la ceva). ~ de sine stare de spirit caracteristică pentru cel absorbit de activitatea sau de gândurile sale. Cu ~ de sine neglijându-și interesele proprii. A cădea în ~ a fi uitat. 2) fig. Stare a ceea ce nu există; inexistență; neființă. /v. a (se) uita

uitare f. 1. acțiune de a uita: uitare de sine; 2. lipsă de memorie: uitarea binefacerilor. ║ f. acțiunea de a se uita: o uitare lungă.

uĭtáre f. Acțiunea de a uĭta: binefacerile se daŭ uĭtăriĭ, peste binefacerĭ se așterne uĭtarea. A da uĭtăriĭ, a uĭta. Uĭtare de sine, abnegațiune.

NU-MĂ-UITÁ, nu-mă-uita, s. f. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii sau albe, care crește prin locuri umede și umbroase, la margini de păduri și prin fânețe sau care este cultivată ca plantă decorativă; miozotis (Myosotis silvatica); p. restr. floarea acestei plante. – Nu + + uita (după germ. Vergissmeinnicht).

UITÁ, uit, vb. I. I. 1. Tranz. și intranz. A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu-și (mai) aduce aminte, a nu (mai) ține minte. ◊ Expr. (Fam.) A ști cât au uitat alții = a nu ști (mai) nimic. 2. Tranz. și intranz. A înceta să se mai preocupe, să se mai gândească la cineva sau la ceva, a deveni indiferent față de o persoană sau de un obiect (drag); a se dezinteresa. ♦ A scăpa din vedere, a omite; a nu ține seamă de... 3. Tranz. A se comporta ca și cum a încetat să se gândească la ceva, a trece sub tăcere, a nu da urmare. 4. Tranz. A lăsa undeva (din nebăgare de seamă) ceva sau pe cineva care trebuia luat; a nu lua cu sine. II. Refl. A-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, a cerceta, a observa; a privi. ◊ Expr. A se uita în gura cuiva = a fi atent la ce spune cineva, a da ascultare (în mod mecanic) sfaturilor cuiva. A nu se uita la cineva = a nu iubi pe cineva, a nu ține la cineva; a refuza orice relații cu cineva. ♦ (La imperativ, cu valoare de interjecție, în forma uite) Iată! iacă! vezi! ♦ A băga de seamă, a avea în vedere, a da atenție; a lua în considerare. [Imper. și: (II) uite!] – Lat. *oblitare (< oblitus).

nu-mă-uita sni [At: CONACHI, ap. DDRF / E: nu + + uita] 1 (Csc) Plantă erbacee cu flori mici albastre, rar roz sau albe, care crește prin locuri umede și umbroase Si: (frm) miozotis, (reg) ochii-păsăruicii, ochiul-șarpelui, urechea-șoarecelui (Myosotis silvatica). 2 (Prc) Floare de nu-mă-uita (1). 3 (Reg) Horă nedefinită mai îndeaproape. 4 (Reg) Melodie după care se execută nu-mă-uita (3).

uita [At: PSALT. HUR. 65v/5 / V: (înv) ulta, (îrg) oita / Pzi: uit / Im: 2 (îf contrasă) uite și (pop) ui, (reg) ioti, ute, ută / E: ml *oblitare] 1 vt(a) A pierde din memorie pentru scurt timp (sau pentru totdeauna). 2 vt (Îe) A ~ (ceva) ca pământul A nu-și mai aminti ceva deloc. 3 vt (Îe) A sta (a rămâne, a ședea) (undeva) până îl ~tă Dumnezeu A sta (a rămâne, a ședea) (undeva) foarte multă vreme. 4 vt (Îe) A-l ~ (pe cineva) moartea. A fi foarte bătrân sau a-și ~ anii sau a fi ~t de moarte (sau de Dumnezeu sau de moarte și de Dumnezeu) A fi foarte bătrân. 5 vt (Îe) A învăța ce au ~t alții A nu ști sau a nu învăța nimic. 6 vt (Îe) A ști cât au ~t alții A nu ști nimic. 7 vt (Fam; îe) A face (ceva) ~t A se preface că nu-și amintește (ceva). 8 vt(a) A înceta să se mai gândească, să se preocupe de cineva sau de ceva. 9 vt A deveni indiferent față de cineva sau ceva Si: a se dezinteresa (2). 10 vt (Pop; îe) A-și înghiți limba și a-și ~ morții A mânca cu mare poftă. 11 vr (Trs; îe) Mă uit a dormi (sau a durmire) Mă fură somnul. 12 vt A omite. 13 vt A trece cu vederea o faptă rea. 14 vt A nu acționa potrivit unor gânduri dușmănoase. 15 vt (Îe) A nu-i ~ (cuiva ceva) A dușmăni (1). 16 vt (Îae) A avea gânduri de răzbunare (împotriva cuiva). 17 vt A lăsa undeva ceva ce trebuia luat. 18 vz A privi. 19 (Îe) vr Mai bine te-ai ~ în oglindă Se spune celor care nu vor să-și recunoască propriile defecte sau greșeli, ci le văd numai pe ale altora 20 vr (Pop; îe) S-a ~t pe gura cămeșii Se spune despre cineva căruia îi merge rău. 21 vr (Pop; îe) A se ~ (la cineva sau la ceva) ca la un cireș copt A privi pe cineva (sau ceva) cu admirație și cu drag. 22 vr (Pop; îae) A privi cu poftă Si: a dori (6), a râvni. 23 vr (Pop; îe) A se ~ (la cineva sau la ceva) ca la soare A privi cu mare admirație și dragoste. 24 vr (Pop; îe) A se ~ (la cineva) ca la urs A privi pe cineva cu mare curiozitate, cu mirare. 25 vr (Pop; îe) A nu se ~ ia cineva A nu ține la cineva. 26 vr (Pop; îae) A manifesta indiferență față de cineva. 27 vr (Pop; îae) A refuza orice relații cu cineva. 28 vr (Pop; îe) A se ~ (la cineva) ca dracu la popa A privi cu neplăcere, cu dușmănie. 29 vr (Rar; îe) A se ~ (la ceva) printre degete A fi prea indulgent cu faptele cuiva. 30 vr (Îe) A se ~ (la cineva) pe sub sprâncene (sau, rar, sprânceană, pe sub gene, cu genele) A privi pe cineva pe furiș. 31 vr (Îae) A privi cu neîncredere. 32 vr (Îae) A privi încruntat, cu asprime sau mânie. 33 vr (Îe) A se ~ (la cineva) cu (sau, reg, pe) coada (sau, reg, geana / ochiului sau (reg) a se ~ (la cineva) hoțiș (sau hoțește), furiș, pe furiș, pe de-a furișul ori a se ~ cu albușul A privi pe furiș pentru a observa ceva sau a face un semn cuiva. 34 vr (Îe) A se ~ în șapte (sau în douăzeci și patru de) blide A avea strabism divergent. 35 vr (Îe) A se ~ (la cineva) chiorâș (sau cruciș, pieziș, cordiș, chiondorâș, ghioldiș, în coardă, cordaș, chiorțiu, chiorțur, în poancă, împoncat, ponchiu, ponciu, ponciur, ponciș, poncește, ponciuros, ca Bazaoache A fi sașiu. 36 vr (Îae) A nu vedea bine. 37 vr (îae) A privi (pe cineva) urât, cu dispreț, cu răutate, cu dușmănie etc. 38 vr (îae) A privi pe furiș. 39 vr (Îe) A se ~ (la cineva) cu albul ochilor A privi cu mânie. 40 vr (Îe) A nu se ~ cu ochi buni (la cineva) A dușmăni (1). 41 vr (Îe) A se ~ (la cineva) de sus (sau peste umăr) A disprețui (pe cineva) Si: a desconsidera. 42 vr (Îe) A se ~ unul la altul A se înțelege din priviri. 43 vr (Îae) A-și face semne din ochi. 44 vr (Îae) A se privi cu surprindere. 45 vr A-și cerceta propria imagine într-o oglindă. 46 vr (Rar; uneori întărit prin „a vedea”) A cerceta pentru a descoperi ceva Si: a investiga, 47 vr A căuta pentru a găsi ceea ce te interesează. 48 vr (Îe) A se ~ în gura cuiva A fi foarte atent la ceea ce spune cineva. 49 vr (Îae) A crede tot ce spune cineva. 50 vr (Îae) A da ascultare vorbelor sau sfaturilor cuiva. 51 vr (Îe) A se ~ în coarnele cuiva A face pe placul cuiva. 52 vr (îae) A asculta cu supunere. 53 vr (Îe) A se ~ în pământ A privi în jos din cauza timidității sau a rușinii. 54 vr (Îae) A fi trist. 55 vr (Îe) A se ~ în gol A privi fix, fără vreo țintă precisă. 56 vr (Îe) A se ~ (sau a privi, a căta etc.) țintă (sau, îvr, ațintat) A privi atent într-un anumit loc. 57 vr (Îe) A se ~ bine (la ceva) A fi atent (la ceva). 58 vr (Pop; rar; îe) A se ~ (la cineva) ca în strachină A fi (foarte) aproape de cineva. 59 vz (Îe) A se ~ cam lacom în fundul paharului A bea prea mult. 60 vr (Îe) Uite ce-i (treaba)! sau uite ce este! Formulă exclamativă prin care se atrage atenția asupra celor ce urmează a se spune. 61 vr A examina fapte, întâmplări trecute Si: a rememora. 62 vr (Mun) A sta în fața cuiva privindu-l și așteptând să i se facă sau să i se dea ceva. 63 vr (Imt, cu valoare de interjecție, mai ales în forme contrase ca: uite, iote, ute, ui) Iată. 64 vr A da atentie. 65 vr A lua în considerare. 66 vr A se preocupa de...

NU-MĂ-UITÁ s. f. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii sau albe, care crește prin locuri umede și umbroase, la margini de păduri și prin fânețe sau care este cultivată ca plantă decorativă; miozotis (Myosotis silvatica); p. restr. floarea acestei plante. – Nu + + uita (după germ. Vergissmeinnicht).

UITÁ, uit, vb. I. I. 1. Tranz. și intranz. A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu-și (mai) aduce aminte, a nu (mai) ține minte. ◊ Expr. (Fam.) A ști cât au uitat alții = a nu ști (mai) nimic. 2. Tranz. și intranz. A înceta să se preocupe, să se gândească la cineva sau ceva, a deveni indiferent față de o persoană sau de un obiect (drag); a se dezinteresa. ♦ A scăpa din vedere, a omite; a nu ține seamă de... 3. Tranz. A se comporta ca și cum a încetat să se gândească la ceva, a trece sub tăcere, a nu da urmare. 4. Tranz. A lăsa undeva (din distracție, din nebăgare de seamă) ceva sau pe cineva care trebuia luat; a nu lua cu sine. II. Refl. A-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, a cerceta, a observa; a privi. ◊ Expr. A se uita în gura cuiva = a fi atent la ce spune cineva, a da ascultare (în mod mecanic) sfaturilor cuiva. A nu se uita la cineva = a nu iubi pe cineva, a nu ține la cineva; a refuza orice relații cu cineva. ♦ (La imperativ, cu valoare de interjecție, în forma uite) Iată! iacă! vezi! ♦ A băga de seamă, a avea în vedere, a da atenție; a lua în considerare. [Imper. și: (II) uite!] – Lat. *oblitare (< oblitus).

NU-MĂ-UITÁ s. f. Plantă erbacee cu flori mici albastre, roșii și albe, cultivată ca plantă decorativă; miozotis (Myosotis). De atunci floricica asta s-a numit: nu-mă-uita. NEGRUZZI, S. I 109. Să răsară garofițe, Viorele, micșunele, Nu-mă-uita: floricele. TEODORESCU, P. P. 330.

UITÁ1, uit, vb.I. Tranz. 1. A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu-și (mai) aduce aminte, a nu (mai) ține minte. Cîteva clipe i-am făcut să uite propriile lor nefericiri și să se înduioșeze de ale altora. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12. Trecuseră zece ani fără să mai audă nimic de el, îl uitase. VLAHUȚĂ, O. A. III 80. Susano, nu uita ce te-am rugat. ALECSANDRI, T. I 255. Robinson, de bucurie că curînd era să vadă Londra, au uitat întîmplările trecute. DRĂGHICI, R. 12. ◊ (În urări, de obicei în corelație cu sine însuși) L-am uitat, uita-l-ar necazurile. REBREANU, R. I 155. ◊ (Urmat de propoziții completive, rar de construcții infinitivale) Na, c-am stins focul și am uitat să-mi aprind luleaua. CREANGĂ, P. 132. Ai uitat cum că eu la vînătorie... mă pricep. ODOBESCU, S. III 9. Nu-l văd la bal. A! uitasem că s-a dus. NEGRUZZI, S. I 65. Am și tors ș-am și pus pînză Ș-am uitat d-a zice-n frunză. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 178. ◊ Absol. Eu pînă în trei zile am să uit, chiar dacă mi-ar spune. C. PETRESCU, C. V. 360. Vinul ăsta te face să uiți. DELAVRANCEA, O. II 162. (Regional, cu pronumele în dativ) Mi-am uitat ca pămîntul. DELAVRANCEA, O. II 208. Vai, mîndruță, dor ți-a fi, Crede că nu poci veni... Poronci-ț-aș pe maica, Frică mi-i că-și va uita. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 133. ◊ Expr. A uita de la mînă pînă la gură v. gură (I 1). ◊ Intranz. Rămășagul cum v-a fost? Au uitat-ai d-al lui rost? TEODORESCU, P. P. 667. Vine neamțul să mă ducă, Să mă ducă la Brașeu, Ca să uit de dorul tău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 315. (Expr., glumeț) A ști cît au uitat alții = a nu ști (mai) nimic. Refl. (Învechit) [Împăratul] înăsprește încă o dată poronca, ca nu cumva să guste borșul acela... cînd acuma la urmă, se uită ea și gustă. SBIERA, P. 119. Uneori sta și mai mult de un ceas în vorbă cu papagalul... de multe ori se uita că vorbește cu dobitoc neînțelegători. DRĂGHICI, R. 150. 2. A înceta să se mai preocupe, să se mai gîndească la cineva sau la ceva, a deveni indiferent față de o persoană sau de un obiect drag. El nu era om să-și uite prietenii. C. PETRESCU, C. V. 168. Ipolit acum o iubea pe dînsa și uitase pe Olga. NEGRUZZI, S. I 48. Iubite Ghica, m-ai uitat cu totul. Sînt atîtea luni de cînd nu mi-ai scris. BĂLCESCU, la GHICA, A. 599. ◊ Intranz. O frate... zilele vor trece, de Roma vei uita. EFTIMIU, Î. 155. A uitat și de Harap-Alb și de cerb și de tot. CREANGĂ, P. 230. Șapte ani de cînd plecat-ai zburător cu negre plete Ș-ai uitat de soarta mîndrei, iubitoarei tale fete. EMINESCU, O. I 83. ♦ (Urmat de propoziții completive) A scăpa din vedere; a omite. Noi, cei mari, uităm adesea c-am fost copii. VLAHUȚĂ, O. A. 439. Alergări de cai se fac pe tot anul... Am uitat să spui că numai armăsari și iepe sînt primiți să alerge. NEGRUZZI, S. I 36. ♦ A nu ține seama de... Căpitanul Udrea, uitînd că e rănit, îmbracă armătura-i și coiful aurit. BOLINTINEANU, O. 52. 3. A se comporta ca și cum a încetat să se mai gîndească la ceva, a trece sub tăcere, a nu da urmare. Fii mai milostiv!Prieteni, de mă credeți, Voi uita deopotrivă orice vină și necaz. DAVILA, V. V. 51. ◊ Expr. A nu-i uita (cuiva ceva) = a dușmăni (pe cineva), a avea gînduri de răzbunare (împotriva cuiva). ◊ Refl. Credeți că năpăștile s-au uitat, că urile s-au potolit? SADOVEANU, O. VIII 237. 4. A lăsa undeva din nebăgare de seamă ceva (sau pe cineva) care trebuia luat; a nu lua cu sine. Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce-am fost, o uitasem acasă pe prispă în albiuță. CREANGĂ, A. 20. Dar ce-ai uitat, dragul tatei, de te-ai întors înapoi? id. O. A. 221. ◊ Fig. Se deșteptase undeva un cocoș. Luna uitase, pe sub streșini și pe ziduri mari de fabrică, petice de lumină albă, rece, ireală. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 349.

UITÁ2, uit, vb. I. Refl. 1. A-și îndrepta privirea spre cineva sau spre ceva pentru a vedea, a cerceta, a observa; a privi. M-am uitat de jur împrejurul zidurilor vechi. GALACTION, O. I 81. Stau acum pe-o buturugă Să mă uit prin văi... Împrejurul meu învie Toate cîte sînt. COȘBUC, P. II 16. După ce se uitară la stîrvul zmeoaicei... îl lăsară corbilor. ISPIRESCU, L. 26. ◊ (Urmat de determinări modale) Se uită la ea cercetător. DUMITRIU, N. 51. Se uită cu ciudă la copilă. C. PETRESCU, C. V. 117. Te rog să nu te uiți urît la mine, Că plec iar. TOPÎRCEANU, P. 93. Se uită pe urmă, o clipă, țintă în ochii stăpînului. MIRONESCU, S. A. 91. Se uită lung la dînsul, dar gura-nchisă-i tace. EMINESCU, O. I 93. ◊ Fig. Casa... cu două ferestre care se uită tocmai în inima satului. REBREANU, I. 10. Soarele-aproape de deal, se uită de-a lungul cîmpiei. COȘBUC, P. II 62. Vînători și căruțași... dorm acum duși... Singure stelele nopții se uită de pe cer la dînșii. ODOBESCU, S. III 19. ◊ Expr. A se uita în pămînt, se spune despre cei timizi sau rușinați, care nu îndrăznesc să privească pe cineva în față. A-nceput cuvînt Străinul, tremurat și rar, Uitîndu-se-n pămînt. COȘBUC, P. I 228. A se uita unul la altul = a se înțelege din priviri, a-și face semne de înțelegere. Străjerii, cum îi văd, încep a se uita unul la altul și a bufni de rîs. CREANGĂ, P. 82. A se uita în gura cuiva = a fi atent la ce spune cineva, a da ascultare vorbelor, sfaturilor cuiva. Un plod răsfățat... Cinsă se uite în gura ei? DELAVRANCEA, O. II 186. A nu se uita la cineva = a nu simți atracție pentru o persoană de sex opus, a nu iubi pe cineva, a manifesta indiferență față de cineva. Aceea pe care o iubește nici nu vrea să se uite la dînsul. SADOVEANU, O. I 464. ♦ (La imper., cu valoare de interjecție, mai ales în forma contrasă uite) Iată, iacă, vezi. Uite, graurii pe luncă, Veseli, fericiți ce sînt! COȘBUC, P. I 264. Astăzi, uite, de m-ar îngriji cineva... în zece zile m-aș face de nu m-aș da pe zece. ISPIRESCU, L. 15. Să aibi tu puterea mea... lumea aceasta ai purta-o uite așa pe degete. CREANGĂ, P. 190. ◊ Tranz. Uite-l verde și rotund nucul din grădină. COȘBUC, P. I 261. Dar uite ce vorbește gîrbova și neputincioasa! XREANGĂ, P. 191. 2. A băga de seamă, a da atenție; a lua în considerație, a avea în vedere. Iordache zise: Ciocoiul e ciocoi, bă... Ce te uiți tu dacă e grec sau romîn? DUMITRIU, N. 19. – Forme gramaticale, imper. pers. 2 și: uite-te (CONACHI, P. 269) și (cu valoare de interjecție) uite.

A UITÁ uit 1. tranz. 1) A pierde din memorie; a nu-și aminti. ~ să scrie o scrisoare.~ pe ce lume trăiește a pierde simțul realității. 2) A trata cu indiferență; a neglija. ~ prietenii.Nu-mă-uita plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei mici, albe sau albastre; miozotis. 3) A face să dispară din memorie. ◊ A (nu) ~ cuiva ceva a (nu) păstra gânduri de răzbunare. 4) A scăpa din vedere. Au uitat să-l înscrie în listă. 5) (obiecte sau ființe ce trebuiau luate cu sine) A lăsa din nebăgare de seamă (fiind grăbit). ~ banii. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepoziția de) A înceta de a se mai interesa (de ceva). ~ de distracții. /<lat. oblitare

A SE UITÁ mă uit intranz. 1) A-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva (pentru a vedea); a privi. ◊ ~ chiorâș a privi cu bănuială, dușmănos. ~ cu ochi buni a simpatiza. ~ în gura cuiva a fi atent la spusele cuiva; a da ascultare (mecanic) sfaturilor cuiva. ~ lung la cineva a) a privi cu bănuială, cu neîncredere; b) a examina îndeaproape pe cineva. ~ în pământ a) a nu dori să vadă pe cineva; b) a-i fi rușine să privească în ochii cuiva. ~ unul la altul a) a face schimb de priviri, dând ceva de înțeles; b) a comunica ceva numai prin priviri. 2) (în construcții negative) A avea în vedere; a ține cont; a căuta. ◊ Nu te uita la el nu-l asculta, nu-i urma exemplul. A nu ~ la cineva a) a nu răspunde la dragostea cuiva; a refuza orice relații cu cineva; b) a ignora pe cineva. /<lat. oblitare

nu-mă-uità n. plantă ce crește în pădurile dela munte, cu florile albastre, roșii sau albe (Myosotis silvatica).

uità v. 1. a nu-și mai aduce aminte: a uita cele învățate; 2. a lăsa din nebăgare de seamă: a uita punga; 3; a nu se gândi la ceva: am uitat să vă înștiințez; 4. a nu voi să ție minte: a uita binefaceri, ofense; 5. a ieși din minte: ce s’a amânat, nu s’a uitat. [Vechiu-rom a ultaultai să mănânc pâinea mea», Coresi) = lat. OBLITARE (tras din OBLITUS, uitat)].

uità v. a privi, a arunca ochii asupra: uite! se uită pe fereastră. [Probabil identic celui precedent: lit. a se pierde cu firea privind (cf. Mold. mă uit a dormi, adorm)].

nu-mă-uĭtá m. saŭ f. Numele popular al floriĭ urechea șoriceluluĭ: un saŭ o nu-mă-uĭta, niște nu-mă-uĭta. V. ureche.

2) uĭt (mă), a v. tr. (d. uĭt 1, adică „privesc uĭtînd de altele”). Privesc, îmĭ îndrept ochiĭ: mă uĭt pe fereastră ca să văd cum scapără. Fig. Daŭ atențiune: nu te uĭta la el, la ce spune, în gura luĭ. – Imperativu uĭte-te și uĭte (fam. ĭóte-te și ĭóte, în vest ĭóĭte te și ĭóĭte, din ĭa uĭte-te, ĭa uĭte!). Uĭtă-te înseamnă „nu te maĭ gîndi la tine”, d. uĭt 1.

1) uĭt, a v. tr. (d. vrom. a uita, care vine d. lat. *oblitare, derivat din oblitus, oblivisci, a uĭta; pv. cat. oblidar, fr. oublier, sp. pg. olvidar). Scap din minte, nu-mĭ maĭ aduc aminte: a uĭta cele învățate. Nu mă maĭ gîndesc la, scap din vedere: am uĭtat să-țĭ spun, am uĭtat baniĭ pe masă. Nu vreaŭ să mă maĭ gîndesc la: uĭtă ofensele, nu uĭta binefacerile. Ochiĭ care nu se văd se uĭtă, doĭ inșĭ care nu se văd des nu se maĭ gîndesc unu la altu. – În Serbia, Ban. Maram. a zăuĭta (după sîrb. zabiti).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uitáre s. f., g.-d. art. uitắrii; pl. uitắri

uitáre s. f., g.-d. art. uitării; pl. uitări

nu-mă-uitá s. f., pl. nu-mă-uitá

!uitá2 (a se ~) (a privi) vb. refl., ind. prez. 3 se úită; imper. 2 sg. úită-te

uitá1 (a ~) (a da uitării) vb., ind. prez. 3 úită; imper. 2 sg. úită

uitá vb., ind. prez. 1 sg. uit, 3 sg. și pl. úită; imper. 2 sg. (dă uitării) úită, (privește) úită-te/úite


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UITÁRE s. v. inexistență, neant, neființă, nimic.

UITARE s. neglijare, omitere, uitat, (înv.) negrijire. (~ unui amănunt semnificativ.)

uitare s. v. INEXISTENȚĂ. NEANT. NEFIINȚĂ. NIMIC.

NU-MĂ-UITÁ s. v. ochii-păsăruicii.

NU-MĂ-UITÁ s. (BOT.; Myosotis silvatica) miozotis, (reg.) ochii-păsăruicii, ochiul-șarpelui, urechea-șoarecelui.

UITÁ vb. I. 1. (Olt. și Ban.) a zăuita. (Am ~ ce doream să-ți spun.) 2. v. neglija. 3. a lăsa. (Și-a ~ ochelarii acasă.) II. 1. v. privi. 2. a se privi, (pop.) a se căuta. (Se ~ în oglindă.) 3. v. vedea.

nu-mă-uita s. v. OCHII-PĂSĂRUICII.

NU-MĂ-UITA s. (BOT.; Myosotis silvatica) miozotis, (reg.) ochii-păsăruicii, ochiul-șarpelui, urechea-șoarecelui.

UITA vb. I. 1. (Olt. și Ban.) a zăuita. (Am ~ ce doream să-ți spun.) 2. a neglija, a omite, (latinism rar) a pretera. (N-a ~ nimic din ce știa că i-ar face plăcere.) 3. a lăsa. (Și-a ~ ochelarii acasă.) II. 1. a privi, a scruta, (înv.) a cerca. (Se ~ în zare.) 2. a se privi, (pop.) a se căuta. (Se ~ în oglindă.) 3. a privi, a vedea, (Olt. și Ban.) a se zăuita. (Vino să te ~ ce-am cumpărat.)

A uita ≠ a memora, a memoriza


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

uitá (-t, -át), vb.1. A nu ține minte. – 2. (Refl.) A privi. – 3. A ține cont, a considera. – Var. Banat, Maram., zăuita. Mr. ultu, ultare, megl. ul’t(ari), istr. utu. Lat. oblῑtăre (Cipariu, Principii, 165; Schuchardt, ZRPh., XXXII, 472; Pușcariu 1788; Skok, ZRPh., XLIII, 192; REW 6015), cf. prov., cat. oblidar, fr. oublier, sp., port. olvidar. Trecerea semantică de la „a uita” la „a privi” trebuie să se fi verificat prin intermediul sensului reflexiv a se uita pe sine, și de aici „a rămîne nemișcat”, evoluție care este identică cu a sp. fijarse. Această întrebuințare a lui „a se uita” este încă în uz; și se zice chiar cu ton familiar, s’a uita pe el, despre un copil care s-a murdărit. Totuși, mulți autori deosebesc cele două sensuri, ca și cum ar fi cuvinte diferite. Crețu 378 căuta să explice sensul de „a privi” pornind de la lat. tuitāre; și Meyer-Lübke, apud Pușcariu 1789, de la un lat. *obĭtāre, pornind de la expresia obire oculis; ambele încercări par deopotrivă nesigure. Var. cu suf. sl. za-. Der. uite (vulg. io(i)te1), interj. (privește, vezi), în loc de uită-te, cf. iată și Procopovici, Dacor., X, 72-9; uităcios (var. uituc), adj. (care uită, care nu are memorie); uitător, adj. (uituc; care privește, spectator); uitătură, s. f. (privire); uitucie, s. f. (lipsă de memorie); neuitat, adj. (care care nu se poate uita).[1]

  1. 1. Ca interj. și ete, ĭete, Mold. ĭeti (= vezi, privește), ca-n expresia: ete(te), ĭete(te) resp. în Mold. ĭeti(ti). LauraGellner

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

UITARE. Subst. Uitare, amnezie; memorie scurtă, uitucie (rar), uituceală. Lapsus, scăpare, lipsă, lacună, gol, omisiune, omitere; neatenție, neglijență. Uituc, amnezic; zăpăcit. Adj. Uituc, uitător (rar), amnezic, lipsit de memorie; distrat, neatent, zăpăcit, adormit (fig.), neglijent. Vb. A uita, a zăuita (reg.), a scăpa din minte (din memorie), a pierde din memorie, a-i ieși din minte, (din cap), a scăpa din vedere, a-i zbura din minte, a avea un lapsus, a nu-și (mai) aminti, a nu-și (mai) aduce aminte; a-și pierde memoria, a i se lua (cuiva) ținerea de minte, a-l înșela memoria. A da (a lăsa) uitării, a-și șterge din memorie, a trage peste ceva cu condeiul (cu buretele), a trage o cruce (cu crucea) peste ceva, a șterge de pe răboj, a pune (a lega, a atîrna) ceva la ciochină. A cădea în uitare; a fi dat uitării. A fi uituc, a nu avea memorie, a avea memorie slabă (scurtă), a-i intra pe o ureche și a-i ieși pe alta (cealaltă), a uita de la mînă pînă la gură. V. indolență, memorie, neatenție, zăpăceală.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANTHROPOS ON TUT ISTHI KAI MEMNES AEI (Aυθρωποζ ων τοντ ϰχι μέμνηζ ἀει) (gr.) nu uita niciodată că ești om! – Maximă aparținând poetului grec Philemon. Constituie un apel pentru păstrarea unei condiții umane superioare în orice împrejurare.

MEDICINA SOLA MISERARIUM OBLIVIO EST (lat.) singurul remediu al mizeriilor este uitarea – Publilius Syrus, „Sententiae”, 491.

NOLI EQUI DENTES INSPICERE DONATI (lat.) să nu te uiți la dinții calului de dar – Proverb latin. În românește: calul de dar nu se caută la dinți.

MYOSOTIS L., NU MĂ UITA, fam. Boraginaceae, gen originar din Europa, Asia, Australia, America, Africa de S, cu peste 50 specii erbacee, anuale, bienale sau perene. Flori (caliciu cu 5 diviziuni, corolă lungă, tubuloasă, iar limbul plan cu 5 petale îndepărtate cu gîtul închis prin solzi gălbui, 5 stamine) hermafrodite, albe, roz sau albastre, fără bractee, rar cu cîteva bractee, în cimă scorpioidală. Frunze opuse, simple, nedivizate, alterne, lipsite de stipele. Tufe scunde, compacte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se uita ca curca la crăci / ca mâța-n calendar / ca vițelul la poartă nouă expr. a fi complet neștiutor într-un domeniu; a nu reuși să înțeleagă o anumită chestiune.

a se uita chiorâș / ponciș (la cineva) expr. a avea / a simți o antipatie puternică (față de cineva).

a se uita cu un ochi la făină și cu unul la slănină expr. (pop.) a fi sașiu, a suferi de strabism.

a se uita de sus (la cineva) expr. a desconsidera, a disprețui; a considera (pe cineva) inferior.

a se uita în ghioc expr. (d. bărbați) a se masturba.

a se uita în gura cuiva expr. a da (în mod mecanic) ascultare sfaturilor cuiva; a da crezare vorbelor cuiva.

a se uita picior peste picior expr. a fi sașiu, a suferi de strabism.

a se uita strâmb expr. a se uita urât / cu dușmănie.

a ști cât au uitat alții expr. a nu mai ști nimic.

Intrare: uitare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uitare
  • uitarea
plural
  • uitări
  • uitările
genitiv-dativ singular
  • uitări
  • uitării
plural
  • uitări
  • uitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: nu-mă-uita
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nu-mă-uita
  • nu-mă-uita
plural
  • nu-mă-uita
  • nu-mă-uita
genitiv-dativ singular
  • nu-mă-uita
  • nu-mă-uita
plural
  • nu-mă-uita
  • nu-mă-uita
vocativ singular
plural
Intrare: uita (omite)
verb (VT3.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uita
  • uitare
  • uitat
  • uitatu‑
  • uitând
  • uitându‑
singular plural
  • uită
  • uitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uit
(să)
  • uit
  • uitam
  • uitai
  • uitasem
a II-a (tu)
  • uiți
(să)
  • uiți
  • uitai
  • uitași
  • uitaseși
a III-a (el, ea)
  • uită
(să)
  • uite
  • uita
  • uită
  • uitase
plural I (noi)
  • uităm
(să)
  • uităm
  • uitam
  • uitarăm
  • uitaserăm
  • uitasem
a II-a (voi)
  • uitați
(să)
  • uitați
  • uitați
  • uitarăți
  • uitaserăți
  • uitaseți
a III-a (ei, ele)
  • uită
(să)
  • uite
  • uitau
  • uita
  • uitaseră
Intrare: uita (privi)
verb (VT3.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uita
  • uitare
  • uitat
  • uitatu‑
  • uitând
  • uitându‑
singular plural
  • uită
  • uitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uit
(să)
  • uit
  • uitam
  • uitai
  • uitasem
a II-a (tu)
  • uiți
(să)
  • uiți
  • uitai
  • uitași
  • uitaseși
a III-a (el, ea)
  • uită
(să)
  • uite
  • uita
  • uită
  • uitase
plural I (noi)
  • uităm
(să)
  • uităm
  • uitam
  • uitarăm
  • uitaserăm
  • uitasem
a II-a (voi)
  • uitați
(să)
  • uitați
  • uitați
  • uitarăți
  • uitaserăți
  • uitaseți
a III-a (ei, ele)
  • uită
(să)
  • uite
  • uitau
  • uita
  • uitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uitare

  • 1. Faptul de a uita, de a nu-și (mai) aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri.
    exemple
    • Uitarea este leac al multor dureri pe pămînt. SADOVEANU, O. VII 117.
      surse: DLRLC
    • Au cine-a spus că depărtarea E soră dreaptă cu uitarea? CERNA, P. 120.
      surse: DLRLC
    • Acei ce vă-nălțară pieiră în uitare. BOLINTINEANU, O. 186.
      surse: DLRLC
    • poetic Ca mîini, pe urma ta, uitarea crește, Ușor ca liniștea de fulgi cînd ninge. PĂUN-PINCIO, V. 86.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Uitare de sine = stare de spirit caracteristică pentru cel absorbit de activitatea sau de gândurile sale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: reverie visare un exemplu
      exemple
      • Așa-și petrecu... vacanția aceasta, Arareori frigurile îl biruiau și-l smulgeau de tot din această fericită uitare de sine. VLAHUȚĂ, N. 24.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Uitare de sine = nepăsare (altruistă) față de interesele proprii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • În această uitare de sine... stă moralitatea artei. GHEREA, ST. CR. II 58.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: uita (omite) 3 exemple
      exemple
      • Generația lui însă l-a lăsat uitării. SADOVEANU, E. 104.
        surse: DLRLC
      • Las întunecatei uitări durerile și bucuriile mele de pînă acum. VLAHUȚĂ, O. A. 224.
        surse: DLRLC
      • O! gondolă iubită! noi lumii dăm uitare! ALECSANDRI, P. I 165.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A cădea în uitare = a fi uitat.
      surse: NODEX
    • 1.5. Rătăcire morală.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Toate aceste cîștiguri ale momentelor ei de uitare îi făcură groază. GANE, N. I 110.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Generații după generații s-au perindat ca frunzele toamnelor, căzînd în uitarea morții. SADOVEANU, E. 76.
      surse: DLRLC
    • Dar un luceafăr, răsărit Din liniștea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătății mării. EMINESCU, O. I 175.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi uita
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

nu-mă-uita Myosotis

  • 1. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii sau albe, care crește prin locuri umede și umbroase, la margini de păduri și prin fânețe sau care este cultivată ca plantă decorativă (Myosotis silvatica).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI sinonime: miozotis ochii-păsăruicii ochiul-șarpelui urechea-șoarecelui 2 exemple
    exemple
    • De atunci floricica asta s-a numit: nu-mă-uita. NEGRUZZI, S. I 109.
      surse: DLRLC
    • Să răsară garofițe, Viorele, micșunele, Nu-mă-uita: floricele. TEODORESCU, P. P. 330.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Nu + + uita
    surse: DEX '09 DEX '98
  • după limba germană Vergissmeinnicht
    surse: DEX '09 DEX '98

uita (omite)

  • 1. tranzitiv intranzitiv A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu-și (mai) aduce aminte, a nu (mai) ține minte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX antonime: memora memoriza 17 exemple
    exemple
    • Cîteva clipe i-am făcut să uite propriile lor nefericiri și să se înduioșeze de ale altora. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12.
      surse: DLRLC
    • Trecuseră zece ani fără să mai audă nimic de el, îl uitase. VLAHUȚĂ, O. A. III 80.
      surse: DLRLC
    • Susano, nu uita ce te-am rugat. ALECSANDRI, T. I 255.
      surse: DLRLC
    • Robinson, de bucurie că curînd era să vadă Londra, au uitat întîmplările trecute. DRĂGHICI, R. 12.
      surse: DLRLC
    • L-am uitat, uita-l-ar necazurile. REBREANU, R. I 155.
      surse: DLRLC
    • Na, c-am stins focul și am uitat să-mi aprind luleaua. CREANGĂ, P. 132.
      surse: DLRLC
    • Ai uitat cum că eu la vînătorie... mă pricep. ODOBESCU, S. III 9.
      surse: DLRLC
    • Nu-l văd la bal. A! uitasem că s-a dus. NEGRUZZI, S. I 65.
      surse: DLRLC
    • Am și tors ș-am și pus pînză Ș-am uitat d-a zice-n frunză. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 178.
      surse: DLRLC
    • absolut Eu pînă în trei zile am să uit, chiar dacă mi-ar spune. C. PETRESCU, C. V. 360.
      surse: DLRLC
    • absolut Vinul ăsta te face să uiți. DELAVRANCEA, O. II 162.
      surse: DLRLC
    • regional Mi-am uitat ca pămîntul. DELAVRANCEA, O. II 208.
      surse: DLRLC
    • regional Vai, mîndruță, dor ți-a fi, Crede că nu poci veni... Poronci-ț-aș pe maica, Frică mi-i că-și va uita. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 133.
      surse: DLRLC
    • Rămășagul cum v-a fost? Au uitat-ai d-al lui rost? TEODORESCU, P. P. 667.
      surse: DLRLC
    • Vine neamțul să mă ducă, Să mă ducă la Brașeu, Ca să uit de dorul tău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 315.
      surse: DLRLC
    • reflexiv învechit [Împăratul] înăsprește încă o dată poronca, ca nu cumva să guste borșul acela... cînd acuma la urmă, se uită ea și gustă. SBIERA, P. 119.
      surse: DLRLC
    • reflexiv învechit Uneori sta și mai mult de un ceas în vorbă cu papagalul... de multe ori se uita că vorbește cu dobitoc neînțelegători. DRĂGHICI, R. 150.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv intranzitiv A înceta să se mai preocupe, să se mai gândească la cineva sau la ceva, a deveni indiferent față de o persoană sau de un obiect (drag); a se dezinteresa.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: neglija 6 exemple
    exemple
    • El nu era om să-și uite prietenii. C. PETRESCU, C. V. 168.
      surse: DLRLC
    • Ipolit acum o iubea pe dînsa și uitase pe Olga. NEGRUZZI, S. I 48.
      surse: DLRLC
    • Iubite Ghica, m-ai uitat cu totul. Sînt atîtea luni de cînd nu mi-ai scris. BĂLCESCU, la GHICA, A. 599.
      surse: DLRLC
    • O frate... zilele vor trece, de Roma vei uita. EFTIMIU, Î. 155.
      surse: DLRLC
    • A uitat și de Harap-Alb și de cerb și de tot. CREANGĂ, P. 230.
      surse: DLRLC
    • Șapte ani de cînd plecat-ai zburător cu negre plete Ș-ai uitat de soarta mîndrei, iubitoarei tale fete. EMINESCU, O. I 83.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A scăpa din vedere; a nu ține seamă de...
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: omite 3 exemple
      exemple
      • Noi, cei mari, uităm adesea c-am fost copii. VLAHUȚĂ, O. A. 439.
        surse: DLRLC
      • Alergări de cai se fac pe tot anul... Am uitat să spui că numai armăsari și iepe sînt primiți să alerge. NEGRUZZI, S. I 36.
        surse: DLRLC
      • Căpitanul Udrea, uitînd că e rănit, îmbracă armătura-i și coiful aurit. BOLINTINEANU, O. 52.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A se comporta ca și cum a încetat să se gândească la ceva, a trece sub tăcere, a nu da urmare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Fii mai milostiv! – Prieteni, de mă credeți, Voi uita deopotrivă orice vină și necaz. DAVILA, V. V. 51.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Credeți că năpăștile s-au uitat, că urile s-au potolit? SADOVEANU, O. VIII 237.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A nu-i uita (cuiva ceva) = a dușmăni (pe cineva), a avea gânduri de răzbunare (împotriva cuiva).
      surse: DLRLC NODEX
  • 4. tranzitiv A lăsa undeva (din nebăgare de seamă) ceva sau pe cineva care trebuia luat; a nu lua cu sine.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce-am fost, o uitasem acasă pe prispă în albiuță. CREANGĂ, A. 20.
      surse: DLRLC
    • Dar ce-ai uitat, dragul tatei, de te-ai întors înapoi? CREANGĂ, O. A. 221.
      surse: DLRLC
    • figurat Se deșteptase undeva un cocoș. Luna uitase, pe sub streșini și pe ziduri mari de fabrică, petice de lumină albă, rece, ireală. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 349.
      surse: DLRLC

etimologie:

uita (privi) reflexiv

  • 1. A-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, a cerceta, a observa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: căuta privi 11 exemple
    exemple
    • M-am uitat de jur împrejurul zidurilor vechi. GALACTION, O. I 81.
      surse: DLRLC
    • Stau acum pe-o buturugă Să mă uit prin văi... Împrejurul meu învie Toate cîte sînt. COȘBUC, P. II 16.
      surse: DLRLC
    • După ce se uitară la stîrvul zmeoaicei... îl lăsară corbilor. ISPIRESCU, L. 26.
      surse: DLRLC
    • Se uită la ea cercetător. DUMITRIU, N. 51.
      surse: DLRLC
    • Se uită cu ciudă la copilă. C. PETRESCU, C. V. 117.
      surse: DLRLC
    • Te rog să nu te uiți urît la mine, Că plec iar. TOPÎRCEANU, P. 93.
      surse: DLRLC
    • Se uită pe urmă, o clipă, țintă in ochii stăpînului. MIRONESCU, S. A. 91.
      surse: DLRLC
    • Se uită lung la dînsul, dar gura-nchisă-i tace. EMINESCU, O. I 93.
      surse: DLRLC
    • figurat Casa... cu două ferestre care se uită tocmai în inima satului. REBREANU, I. 10.
      surse: DLRLC
    • figurat Soarele-aproape de deal, se uită de-a lungul cîmpiei. COȘBUC, P. II 62.
      surse: DLRLC
    • figurat Vînători și căruțași... dorm acum duși... Singure stelele nopții se uită de pe cer la dînșii. ODOBESCU, S. III 19.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A se uita în pământ, se spune despre cei timizi sau rușinați, care nu îndrăznesc să privească pe cineva în față.
      surse: DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • A-nceput cuvînt Străinul, tremurat și rar, Uitîndu-se-n pămînt. COȘBUC, P. I 228.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A se uita unul la altul = a se înțelege din priviri, a-și face semne de înțelegere.
      surse: DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Străjerii, cum îi văd, încep a se uita unul la altul și a bufni de rîs. CREANGĂ, P. 82.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A se uita în gura cuiva = a fi atent la ce spune cineva, a da ascultare (în mod mecanic) sfaturilor cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Un plod răsfățat... Cin’ să se uite în gura ei? DELAVRANCEA, O. II 186.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A nu se uita la cineva = a nu iubi pe cineva, a nu ține la cineva; a refuza orice relații cu cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Aceea pe care o iubește nici nu vrea să se uite la dînsul. SADOVEANU, O. I 464.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A se uita chiorâș = a privi cu bănuială, dușmănos.
      surse: NODEX
    • 1.6. expresie A se uita cu ochi buni = simpatiza
      surse: NODEX
    • 1.7. expresie A se uita lung la cineva = a privi cu bănuială, cu neîncredere.
      surse: NODEX
    • 1.8. expresie A se uita lung la cineva = a examina îndeaproape pe cineva.
      surse: NODEX
    • 1.9. interjecție (La imperativ, în forma uite) Vezi!
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: iacă (interj.) iată 5 exemple
      exemple
      • Uite, graurii pe luncă, Veseli, fericiți ce sînt! COȘBUC, P. I 264.
        surse: DLRLC
      • Astăzi, uite, de m-ar îngriji cineva... în zece zile m-aș face de nu m-aș da pe zece. ISPIRESCU, L. 15.
        surse: DLRLC
      • Să aibi tu puterea mea... lumea aceasta ai purta-o uite așa pe degete. CREANGĂ, P. 190.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Uite-l verde și rotund nucul din grădină. COȘBUC, P. I 261.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Dar uite ce vorbește gîrbova și neputincioasa! CREANGĂ, P. 191.
        surse: DLRLC
    • 1.10. A băga de seamă, a avea în vedere, a da atenție; a lua în considerare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Iordache zise: Ciocoiul e ciocoi, bă... Ce te uiți tu dacă e grec sau romîn? DUMITRIU, N. 19.
        surse: DLRLC
      • expresie Nu te uita la = el nu-l asculta, nu-i urma exemplul.
        surse: NODEX

etimologie: