opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

uii v vz ui2

ui2 vi [At: LB / V: ~i / Pzi: ~esc / E: ui1] 1 (Reg) A scoate un strigăt (de mirare, de spaimă etc.) 2 (Reg) A uiui (1). 3 (Trs) A striga după cineva.

uie sf [At: STAMATI, D. 39 / Pl: ui / E: mg öjü, üjü] (Orn; reg) 1 Șorecar (Buteo buteo buteo). 2 Șorecar (Buteo lagopus lagopus). 3 Bufniță (Bubo bubo). 4 Pasăre de curte.

UI2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723.

UIE, ui, s. f. (Ornit.; regional) Șoricar. Romînii... au numit pre o parte foarte mare a paserilor... după nutrețul principal al acestora. Una dintre acelea paseri e și șoarecariul, numit... și uie. MARIAN, O. I 173.

UI2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A chiui. – Din ui1.

UIE, ui, s. f. (Ornit.; reg.) Șoricar.

uie f. Zool. șorecar (Buteo). [Ung. ÖLYÜ].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ui (pop.) interj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UI vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.

ui vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

uie, uie, s.f. (reg.) specie de uliu; șorecar.

ui, interj. – Vai: „Ui de mine, părinte” (Papahagi, 1925: 309: Vad). – Onomatopee (DEX, MDA).

Intrare: ui (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ui
  • uire
  • uit
  • uitu‑
  • uind
  • uindu‑
 singular plural
  • uiește
  • uiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uiesc
 (să)
  • uiesc
  • uiam
  • uii
  • uisem
a II-a (tu)
  • uiești
 (să)
  • uiești
  • uiai
  • uiși
  • uiseși
a III-a (el, ea)
  • uiește
 (să)
  • uiască
  • uia
  • ui
  • uise
plural I (noi)
  • uim
 (să)
  • uim
  • uiam
  • uirăm
  • uiserăm
  • uisem
a II-a (voi)
  • uiți
 (să)
  • uiți
  • uiați
  • uirăți
  • uiserăți
  • uiseți
a III-a (ei, ele)
  • uiesc
 (să)
  • uiască
  • uiau
  • uiră
  • uiseră
uii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: uie
uie1 (pl. ui) substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uie
  • uia
plural
  • ui
  • uile
genitiv-dativ singular
  • ui
  • uii
plural
  • ui
  • uilor
vocativ singular —
plural —
uie2 (pl. uie) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uie
  • uia
plural
  • uie
  • uiele
genitiv-dativ singular
  • uie
  • uiei
plural
  • uie
  • uielor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uie, uisubstantiv feminin

  • 1. ornitologie regional Șoricar. DLRLC DLRM
    sinonime: șoricar
    • format_quote Romînii... au numit pre o parte foarte mare a paserilor... după nutrețul principal al acestora. Una dintre acelea paseri e și șoarecariul, numit... și uie. MARIAN, O. I 173. DLRLC

ui, uiescverb

  • 1. popular Aui, chioti, chiui, hăuli, striga, țipa. DLRLC DLRM
    sinonime: aui chioti chiui hăuli striga țipa
    • format_quote Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. DLRLC
    • format_quote Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. MARIAN, NU. 723. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.