3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

uii v vz ui2

ui2 vi [At: LB / V: ~i / Pzi: ~esc / E: ui1] 1 (Reg) A scoate un strigăt (de mirare, de spaimă etc.) 2 (Reg) A uiui (1). 3 (Trs) A striga după cineva.

uie sf [At: STAMATI, D. 39 / Pl: ui / E: mg öjü, üjü] (Orn; reg) 1 Șorecar (Buteo buteo buteo). 2 Șorecar (Buteo lagopus lagopus). 3 Bufniță (Bubo bubo). 4 Pasăre de curte.

2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723.

ÚIE, ui, s. f. (Ornit.; regional) Șoricar. Romînii... au numit pre o parte foarte mare a paserilor... după nutrețul principal al acestora. Una dintre acelea paseri e și șoarecariul, numit... și uie. MARIAN, O. I 173.

2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A chiui. – Din ui1.

ÚIE, ui, s. f. (Ornit.; reg.) Șoricar.

uie f. Zool. șorecar (Buteo). [Ung. ÖLYÜ].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.

ui vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

úie, úie, s.f. (reg.) specie de uliu; șorecar.

úi, interj. – Vai: „Ui de mine, părinte” (Papahagi, 1925: 309: Vad). – Onomatopee (DEX, MDA).

Intrare: uii
uii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ui (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ui
  • uire
  • uit
  • uitu‑
  • uind
  • uindu‑
singular plural
  • uiește
  • uiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uiesc
(să)
  • uiesc
  • uiam
  • uii
  • uisem
a II-a (tu)
  • uiești
(să)
  • uiești
  • uiai
  • uiși
  • uiseși
a III-a (el, ea)
  • uiește
(să)
  • uiască
  • uia
  • ui
  • uise
plural I (noi)
  • uim
(să)
  • uim
  • uiam
  • uirăm
  • uiserăm
  • uisem
a II-a (voi)
  • uiți
(să)
  • uiți
  • uiați
  • uirăți
  • uiserăți
  • uiseți
a III-a (ei, ele)
  • uiesc
(să)
  • uiască
  • uiau
  • ui
  • uiseră
Intrare: uie
uie1 (pl. ui) substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uie
  • uia
plural
  • ui
  • uile
genitiv-dativ singular
  • ui
  • uii
plural
  • ui
  • uilor
vocativ singular
plural
uie2 (pl. uie) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uie
  • uia
plural
  • uie
  • uiele
genitiv-dativ singular
  • uie
  • uiei
plural
  • uie
  • uielor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uie

  • exemple
    • Romînii... au numit pre o parte foarte mare a paserilor... după nutrețul principal al acestora. Una dintre acelea paseri e și șoarecariul, numit... și uie. MARIAN, O. I 173.
      surse: DLRLC

etimologie:

ui (vb.)

etimologie: