2 definiții pentru ugro-finic finic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ugro-finic, ~ă a [At: GRAUR, I. L. 149 / Pl: ~ici, ~ice / E: ger ugrisch-finnisch] Fino-ugric.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

UGRO-FINIC, -Ă adj.: în sintagma limbă ugro-finică (v.).

Intrare: ugro-finic
ugro-finic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ugro-finic
  • ugro-finicul
  • ugro-finicu‑
  • ugro-finică
  • ugro-finica
plural
  • ugro-finici
  • ugro-finicii
  • ugro-finice
  • ugro-finicele
genitiv-dativ singular
  • ugro-finic
  • ugro-finicului
  • ugro-finice
  • ugro-finicei
plural
  • ugro-finici
  • ugro-finicilor
  • ugro-finice
  • ugro-finicelor
vocativ singular
plural
finic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finic
  • finicul
  • finicu‑
  • finică
  • finica
plural
  • finici
  • finicii
  • finice
  • finicele
genitiv-dativ singular
  • finic
  • finicului
  • finice
  • finicei
plural
  • finici
  • finicilor
  • finice
  • finicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)