UCIGAȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f. Persoană care a ucis sau care a încercat să ucidă pe cineva. V. asasin. Ieși femeia cea sumeață, ucigașa copilului său, în calea soarelui. RETEGANUL, P. IV 6. Cum adică?... un ucigaș poate veni să spuie singur ce-a făcut și lumea îl lasă în pace? CARAGIALE, O. I. 244. Glonțul trecu alăturea... O îmbrîncitură aruncă pe ucigaș pe o canapea. NEGRUZZI, S. I 21. ◊ (Adjectival) Boierii ucigași o hotărîseră a fi soție unui oarecărui numit Jolde. NEGRUZZI, S. I 144. (Prin exagerare) Cei doi ochi de colo... în loc de a fi așa de ucigași și plini de păcate, precum sînt, nu puteau ei să fie nevinovați? HOGAȘ, H. 81. Îmi spuse... despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gîndește și care-i dă nopți de insomnie și dureri de cap ucigașe. VLAHUȚĂ, O. A. II 99. Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri. EMINESCU, O. I 159. – Variantă: (rar) ucizaș (HASDEU, I. V. 175) s. m.