9 definiții pentru ucenie oceanie ocenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ucenie sf [At: (sec. XVI-XVII) TEXTE ROM. (XVI), 409 / V: oc~, oceanie / Pl: ~ii / E: slv оучениѥ] (îrg) 1 Instrucție ostășească Si: (îvp) mustră1 (1). 2 Exercițiu militar. 3 Teorie, învățătură (în armată).

ucénie f. (bg. rus. učénie, vsl. učeniĭe, învățătură. V. ucenic, poucenie). Munt. Rar. Instrucțiune militară, șmotru. – Și océnie (Mold.): taĭcă-su la Plevna făcuse ocenie, nu glumă (Sov. 232. Alt ex. din Olt. în rev. I. Crg. 3, 347) și oceánie (Munt. vest. CL. 1913, 115).

OCÉNIE, ocenii, s. f. (Rusism înv.) Exerciții militare, instrucție. – Rus učenije.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ucénie s.f. (înv.) învățătură.

Intrare: ucenie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucenie
  • ucenia
plural
genitiv-dativ singular
  • ucenii
  • uceniei
plural
vocativ singular
plural
oceanie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocenie
  • ocenia
plural
  • ocenii
  • oceniile
genitiv-dativ singular
  • ocenii
  • oceniei
plural
  • ocenii
  • oceniilor
vocativ singular
plural