9 definiții pentru ușurime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UȘURÍME s. f. (Rar) Ușurință. – Ușor2 + suf. -ime.

UȘURÍME s. f. (Rar) Ușurință. – Ușor2 + suf. -ime.

ușurime sf [At: CANTEMIR, IST. 78 / V: (înv) i~, ușor~ / Pl: (nob) ~mi / E: ușor4 + -ime] 1 Însușirea de a fi ușor4 (1). 2 (Îlav) Cu ~ Fără efort Si: ușor4 (69). 3 (Înv; îs ~a minții sau de minte) Nechibzuință. 4 Liniștire. 5 Lipsă de importanță, de valoare.

UȘURÍME f. rar v. UȘURINȚĂ. /ușor + suf. ~ime


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ușuríme (rar) s. f., g.-d. art. ușurímii

ușuríme s. f., g.-d. art. ușurímii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UȘURÍME s. v. facilitate, înlesnire, simplitate, ușurință.

ușurime s. v. FACILITATE. ÎNLESNIRE. SIMPLITATE. UȘURINȚĂ.

Intrare: ușurime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ușurime
  • ușurimea
plural
genitiv-dativ singular
  • ușurimi
  • ușurimii
plural
vocativ singular
plural

ușurime

etimologie:

  • Ușor (1.) + sufix -ime.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX