7 definiții pentru ușur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ur2, ~ă a, av vz ușor4

ur1 sn [At: NECULCE, L. 312 / V: or / Pl: (3) ori / E: tc öșür cf tt üșür] 1 (Înv; lsg) Dijmă pe care o plăteau odinioară tătarii pentru locul ocupat în Moldova. 2 (Mol; lsg) Uium pentru măcinat. 3 (Olt; îf ușor) Făină care rămâne pe marginile pietrei de moară după măcinat.

ușur n. 1. od. dijma producțiunilor pământului ce Tătarii plătiau pentru locul ocupat în Moldova; 2. azi Mold. zeciueala morarului pentru măcinatul făinei. [Turc. UȘUR, dijmă (serb.: oiem)].

ușúr și ușór n., pl. urĭ (turc. üșür, pop. öșür, dejmă, d. ar. ’üšr, al zecelea). Vechĭ. Dejma pe care o dădeaŭ Tătariĭ p. producțiunile pămîntuluĭ lor din Moldova (Basarabia). Azĭ. Mold. (ușur). Uĭum. V. alîm.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ușúr (-ruri), s. n.1. (Înv.) Contribuție în cereale a tătarilor care erau supuși Moldovei. – 2. (Mold.) Uium. Tc. (arab.) üșür „dijmă” (Șeineanu, III, 127), cf. ngr. οὐσούρι, sb. ušur.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ușúr s.n. (înv.) 1. dijma plătită de tătarii din Moldova pentru produsele pământului. 2. (reg.) zeciuiala morarului pentru măcinatul grâului.

Intrare: ușur
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ur
  • urul
  • uru‑
plural
  • ururi
  • ururile
genitiv-dativ singular
  • ur
  • urului
plural
  • ururi
  • ururilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)