5 definiții pentru ușuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UȘÚȚĂ, ușuțe, s. f. (Reg.) Ușiță. – Ușă + suf. -uță.

UȘÚȚĂ, ușuțe, s. f. (Reg.) Ușiță. – Ușă + suf. -uță.

uță sf [At: MARIAN, Î. 544 / Pl: ~țe / E: ușă + -uță] (Reg) 1-2 (Șhp) Ușiță (1-2). 3 Poartă mică la curte.

UȘÚȚĂ, ușuțe, s. f. (Regional) Ușiță. La pivniță-o pus ușuță Pe ușuță-o pus lacată, Deasupra stîncă de piatră. ȘEZ. III 61. Am o căsuță și n-are ușuță (Oul). GOROVEI, C. 267.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ușúță (reg.) s. f., g.-d. art. ușúței; pl. ușúțe

ușúță s. f., g.-d. art. ușúței; pl. ușúțe

Intrare: ușuță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uță
  • uța
plural
  • uțe
  • uțele
genitiv-dativ singular
  • uțe
  • uței
plural
  • uțe
  • uțelor
vocativ singular
plural

ușuță

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • La pivniță-o pus ușuță Pe ușuță-o pus lacată, Deasupra stîncă de piatră. ȘEZ. III 61.
      surse: DLRLC
    • Am o căsuță și n-are ușuță (Oul). GOROVEI, C. 267.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ușă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09