opțiuni
  • info

9 definiții pentru tutunărit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUTUNĂRIT s. n. 1. (Rar) Faptul de a cultiva tutun (1); îndeletnicire a cultivatorului de tutun. 2. Dare plătită în trecut domniei de către cei care cultivau tutun. – Tutun + suf. -ărit.

TUTUNĂRIT s. n. 1. (Rar) Faptul de a cultiva tutun (1); îndeletnicire a cultivatorului de tutun. 2. Dare plătită în trecut domniei de către cei care cultivau tutun. – Tutun + suf. -ărit.

tutunărit sn [At: ZILOT, ap. ȘIO III, 371 / V: (reg) tiutiun- / E: tutun + -ărit] 1 (Înv) Dare plătită de cei care cultivau tutun (1). 2 (Înv) Funcția celui care încasa impozitul pe tutun (1). 3 (Rar) Cultivare a tutunului (1). 4 Îndeletnicire a cultivatorului de tutun (1).

TUTUNĂRIT s. n. (Învechit) Faptul de a cultiva tutun; îndeletnicirea cultivatorului de tutun. Luau în întreită zeciuială pentru oierit, ierbărit, tutunărit și vinărit. FILIMON, la TDRG. ♦ Impozit pe tutun. Mai este și altul asemenea condei năpăstuitor norodului... vînzarea dijmăritului, oieritului... tutunăritului. GOLESCU, Î. 92.

tutunărit n. od. dare de fiecare pogon de tutun.

tutunărít n., pl. urĭ (d. tutun). Vechĭ. Bir pe pogonu de tutun (cîte 4 leĭ vechĭ).

tiutiunărit sn vz tutunărit

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tutunărit (rar) s. n.

tutunărit (rar) s. n.

tutunărit s. n.

Intrare: tutunărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutunărit
  • tutunăritul
  • tutunăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • tutunărit
  • tutunăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
tiutiunărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tutunăritsubstantiv neutru

  • 1. rar Faptul de a cultiva tutun; îndeletnicire a cultivatorului de tutun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Luau în întreită zeciuială pentru oierit, ierbărit, tutunărit și vinărit. FILIMON, la TDRG. DLRLC
  • 2. Dare plătită în trecut domniei de către cei care cultivau tutun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai este și altul asemenea condei năpăstuitor norodului... vînzarea dijmăritului, oieritului... tutunăritului. GOLESCU, Î. 92. DLRLC
etimologie:
  • Tutun + sufix -ărit. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.