9 definiții pentru turuitură turuietură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURUITÚRĂ, turuituri, s. f. (Fam. și depr.) Turuială. [Pr.: -ru-i-] – Turui + suf. -tură.

TURUITÚRĂ, turuituri, s. f. (Fam. și depr.) Turuială. [Pr.: -ru-i-] – Turui + suf. -tură.

turuitu sf [At: TDRG / P: ~ru-i~ / V: (rar) ~iet~ / Pl: ~ri / E: turui1 + -tură] 1 (Pfm; dep) Turuială1 (1). 2 (Pop) Turuit1 (2). 3 (Reg) Huruit1 (1).

TURUITÚRĂ, turuituri, s. f. Faptul de a turui; (cu sens colectiv) sunete caracteristice produse de porumbei și turturele; turuială. (Atestat în forma turuietură) Cîntecul porumbelului este o gungunire și o turuietură ce ne plac cînd le auzim. ODOBESCU, la TDRG. – Variantă: turuietúră s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turuitúră (fam.) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. turuitúrii; pl. turuitúri

turuitúră s. f., g.-d. art. turuitúrii; pl. turuitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TURUITU s. turuială. (O ține într-o ~.)

Intrare: turuitură
turuitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turuitu
  • turuitura
plural
  • turuituri
  • turuiturile
genitiv-dativ singular
  • turuituri
  • turuiturii
plural
  • turuituri
  • turuiturilor
vocativ singular
plural
turuietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turuietu
  • turuietura
plural
  • turuieturi
  • turuieturile
genitiv-dativ singular
  • turuieturi
  • turuieturii
plural
  • turuieturi
  • turuieturilor
vocativ singular
plural

turuitură turuietură

etimologie:

  • Turui + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09