11 definiții pentru turuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURUIÁLĂ, turuieli, s. f. (Fam. și depr.) Faptul de a turui; debit verbal continuu și rapid; turuitură. – Turui + suf. -eală.

TURUIÁLĂ, turuieli, s. f. (Fam. și depr.) Faptul de a turui; debit verbal continuu și rapid; turuitură. – Turui + suf. -eală.

turuia1 sf [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / Pl: ~ieli / E: turui1 + -eală] 1 (Pfm; dep) Debit verbal deosebit de mare Si: (pfm) turuit1 (1), turuitură (1). 2 (Pop) Turuit1 (2). 3 (Reg) Huruit1 (1).

turuia2 sf [At: PAȘCA, GL. / E: turui2 + -eală] (Reg) Oboseală.

TURUIÁLĂ, turuieli, s. f. Faptul de a turui; debit verbal deosebit de mare. Frate-meu mă învățase să citesc ca pe apă în cartea de citire. La «Cînd cu ciuma lui Caragea...» nu m-ar fi oprit nimeni din turuială. O ziceam dintr-o răsuflare. DELAVRANCEA, H. T. 90.

turuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a turui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. turuiélii; pl. turuiéli

turuiálă s. f., g.-d. art. turuiélii; pl. turuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TURUIÁLĂ s. turuitură. (O ține într-o ~.)

TURUIA s. turuitură. (O ține într-o ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

turuială, turuieli s. f. debit verbal continuu și rapid

Intrare: turuială
turuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turuia
  • turuiala
plural
  • turuieli
  • turuielile
genitiv-dativ singular
  • turuieli
  • turuielii
plural
  • turuieli
  • turuielilor
vocativ singular
plural

turuială

  • 1. familiar depreciativ Faptul de a turui; debit verbal continuu și rapid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: turuitură attach_file un exemplu
    exemple
    • Frate-meu mă învățase să citesc ca pe apă în cartea de citire. La «Cînd cu ciuma lui Caragea...» nu m-ar fi oprit nimeni din turuială. O ziceam dintr-o răsuflare. DELAVRANCEA, H. T. 90.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Turui + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09