turtoi sn [At: H II, 257 / V: (reg) ~oaie sf / Pl: ~oaie / E: turtă + -oi] 1-2 (Reg; aug) Turtă (1) (mare).

turtóĭ n., oaĭe. Munt. Turtă de mălaĭ cu grîŭ (Adev. Lit. 8 Ĭan. 1939; 3, 3). V. mălaĭ.

turtoaie sf vz turtoi

țurțoi¹ sm [At: SCL 1980, 91 / Pl: ~ sm, ~oaie sn / E: ns cf țurțur¹] (Olt; Trs) Țurțur¹ (1).

țurțoi² sn [At: CHEST. IV, 91/175 / Pl: ~oaie / E: ns cf țurțan, țurțui²] (Reg) 1 Țurțan (2). 2 Furuncul.

țurțoi (țurțudău), țurțoaie (țurțudaie), s.n. (reg.) deal nu prea înalt, ca o căciulă; movilă, stâncă, pisc.