2 definiții pentru turnătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

turnătu sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: turna1 + -ătură] 1-2 (Înv) Turnare1 (9, 12). 3 (Îvr; ccr) Obiect de metal obținut prin operația de turnare1 (12). 4 (Reg) Boală caracterizată prin umflarea și înroșirea pielii (atribuită de superstițioși turnării unei ape vrăjite sau lăsării unui obiect vrăjit în calea cuiva). 5 (Reg; ccr; în superstiții) Obiect descântat, cu putere de vrajă, de farmece.

turnătúră f., pl. ĭ. Modu de a turna. Lucru de metal turnat. O boală caracterizată pin unflarea și roșirea peliĭ, atribuită de popor turnăriĭ uneĭ ape vrăjite în calea cuĭva.

Intrare: turnătură
turnătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turnătură
  • turnătura
plural
  • turnături
  • turnăturile
genitiv-dativ singular
  • turnături
  • turnăturii
plural
  • turnături
  • turnăturilor
vocativ singular
plural