2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURKMÉN, -Ă, turkmeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Turkmeniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Turkmeniei sau turkmenilor (1), privitor la Turkmenia ori la turkmeni. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de turkmeni (1). – Din rus. turkmen, fr. turkmene.

turkmen, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: rs туркмен, fr turkmène] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a Turkmeniei sau este originară de acolo Si: (îvr) turcoman1 (1-2). 3 smp Populație care locuiește în Turkmenia. 4-5 a Care aparține Turkmeniei sau turkmenilor (3). 6-7 a Privitor la Turkmenia sau la turkmeni (3). 8-9 a Caracteristic Turkmeniei sau turkmenilor (3). 10 a Originar din Turkmenia. 11-12 sf, a (Șîs limba ~ă) (Limba) vorbită de turkmeni (3).

TURKMÉN, -Ă, turkmeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turkmeniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Turkmeniei sau turkmenilor (1), privitor la Turkmenia sau la turkmeni, originar din Turkmenia. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de turkmeni (1). – Din rus. turkmen, fr. turkmène.

TURKMÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Turkmenia. ◊ (s. f.) limbă turcită vorbită între Marea Caspică și Marea Aral. (< rus. turkmen, fr. turkmène)

TURKMÉN1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Turkmeniei sau locuitorilor ei; referitor la Turkmenia. /<rus. turkmen, fr. turkmene

TURKMÉN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turkmeniei sau este originară din Turkmenia. /<rus. turkmen, fr. Turkmene


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turkménă (limbă) (turk-me-) s. f., g.-d. art. turkménei

turkménă (limba) s. f., g.-d. art. turkménei

turkmén (turk-men) adj. m., s. m., pl. turkméni; adj. f., s. f. turkménă, pl. turkméne

turkmén s. m., adj. m., pl. turkméni; f. sg. turkménă, g.-d. art. turkménei, pl. turkméne

Intrare: turkmenă
  • silabație: turk-me-nă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turkme
  • turkmena
plural
  • turkmene
  • turkmenele
genitiv-dativ singular
  • turkmene
  • turkmenei
plural
  • turkmene
  • turkmenelor
vocativ singular
  • turkme
  • turkmeno
plural
  • turkmenelor
Intrare: turkmen (adj.)
turkmen1 (adj.) adjectiv
  • silabație: turk-men info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turkmen
  • turkmenul
  • turkmenu‑
  • turkme
  • turkmena
plural
  • turkmeni
  • turkmenii
  • turkmene
  • turkmenele
genitiv-dativ singular
  • turkmen
  • turkmenului
  • turkmene
  • turkmenei
plural
  • turkmeni
  • turkmenilor
  • turkmene
  • turkmenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

turkmen (adj.)

  • 1. Care aparține Turkmeniei sau turkmenilor, privitor la Turkmenia ori la turkmeni.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • comentariu Denumirea corectă a statului este Turkmenistan.
    surse: dexonline

etimologie:

turkmen, -ă (persoană) turkmenă

  • 1. Persoană care face parte din populația Turkmeniei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • comentariu Denumirea corectă a statului este Turkmenistan.
    surse: dexonline

etimologie: